Despre Metallica este vorba, desigur. Inca de cand am auzit ca vin in Bucuresti, mi-am spus ca trebuie sa fac orice ca sa ajung la concertul lor. Ei bine, acest "orice" n-a fost putin...
Adicatelea am plecat eu frumusel direct de la birou (dupa ce m-am schimbat si machiat; imi luasem tinuta de scandal cu mine de dimineata) spre stadion, intr-o calatorie intiatica de... 5 minute (I'm a lucky bitch, huh?). Ajuns la stadion, cumparat jetoane, luat bere, intrat pe gazon A, la 50 m de scena (I'm a lucky bitch twice, huh? cititi in continuare). Pan-aici, toate bune si frumoase, ma gandeam ca sunt atat de aproape incat James Hetfield o sa transpire pe mine cand o sa fie in focuri.
Mda, nici nu termin de gandit aceasta fantezie ca incepe o ploicica. Nu-i nimic, un prieten m-a sunat brusc inainte de concert sa-mi spuna ca trebuie sa ne intalnim sa-mi dea o geaca de fas pentru ca sigur ploua. Deci eram asigurata. EI BINE, NU SI ATUNCI CAND PLOUA 4 ORE CONTINUU!
A plouat fara mila pe toata durata concertului, astfel incat eram uda unde nici cu gandul nu ganditi inca dinainte de a intra "legendele" pe scena. Dar rezist eroic, am zis, am zis.
Incepe concertul in urale, publicul a fost absolut demential, Hetfield era un rege, zambea satisfacut de fiecare data cand noi urlam versurile si aclamam. Din fericire, n-a avut apucaturile lui David Coverdale (Whitesnake) sa-si suga degetele si sa-si atinga organele genitale intr-un ultim apel disperat catre publicul feminin mai "senzitiv".
Atmosfera nu era incendiara (ca la fotbal), era "over the top", nici nu mi-am imaginat ca se poate asa. Incredibil! Covarsitor!
Publicul si artistii s-au meritat unii pe altii de data asta. Asa cum noi am stat cumintei in ploaie, la murat, la fel si domnul Hetfield "dimpreuna" cu domnul Trujillo au mers in partile laterale ale scenei, care nu erau acoperite si s-au produs. Frumos, domnule, o nebunie!
Si, cum trebuia sa mai patimesc putin (nu stiu de ce dar sigur trebuia), din toate posibilitatile pe care mi le oferea gazonul A, m-am nimerit langa singurul grup care s-a gandit sa traga o moseala ca la carte, dupa toate regulile moselii. Ufff!!! You should have seen my face! Dar asta e... a man's gotta do what a man's gotta do. Din pacate, moseala de mai sus impreuna cu ploaia m-au impiedicat sa strang prea mult dovezi ale faptului ca am fost acolo, io, da, io, am fost acolo. Am reusit sa fac vreo cateva poze si cateva filmulete (acestea din urma sunt, din greseala, fara sonor) pe care o sa le public pentru posteritate.
Cert e ca oamenii s-au simtit bine, le-a placut sa cante in Bucharest si nici macar n-au facut celebra gafa cu Budapest. Au zis ca mai vin. Si inainte de bis, cand toata lumea ii chema disperata inapoi pe scena, ne intreaba Hetfield: "You want more?" "Yeah!" You don't want more, you NEED more" "YEEEEEAAAAHHHH!!!"
You should have been there, mai Ambasadoareo! Dar ca sa nu moara mam' mare am facut acest sacrificiu de a publica recenzia mult asteptata la o ora atat de tarzie ca sa pot pleca linistita la mare si sa ma pot intoarce linistita pentru concertul lui Lenny. ;)
