Hell is here on Earth

L-am facut mult sa sufere. Pe cat de mult l-am iubit, pe atat de mult l-am chinuit. Iar acum a venit momentul sa platesc. L-am tarat in noua mea viata. Nu i-am dat de ales. A renuntat la tot si a venit dupa mine, PENTRU mine, CU mine. A renuntat la ABSOLUT tot pentru mine. Si l-am vrut cu mine pentru ca era tot ce stiam si aveam nevoie de el ca de un punct de reper intr-o lume noua si complet necunoscuta. Nu stiu cum naiba e facuta iubirea asta ca nu eram pregatita pentru ceva definitiv si undeva, inauntru, stiam ca nu cu el trebuie sa fie "definitiv". Daca as fi fost atat de puternica precum ma cred, ar fi trebuit sa-i spun la timp. Sa calc peste iubirea mea si sa fiu corecta, sa nu-i iau tot. Sa nu-i fac rani atat de adanci si sa evit mustrarile de constiinta care nu lasa sa dorm in noaptea asta. Cel mai greu imi e cand imi dau seama ca e singurul care m-a iubit cu tot sufletul si singurul pe care eu l-am iubit cu adevarat. Inca mai are un ton de apel cu vocea mea, strigandu-l pe numele de alint: "Booooobu! Bobiiiiiiicu!".
Sper sa fii fericit, Bobu, dragul meu. Si sa ma ierti. Si sa ma uiti putin, nu de tot.

Men... can't live with them, can't live without them!

Mda, aethernul si phascinantul subiect BARBATI. Cu mandrie va anunt ca am un harem. Da, un harem ale meu, un harem de barbati. Sunt o norocoasa! De cand imi doream un harem de barbati! Sunt 3 la numar, unu' si unu'.
Povestea incepe asa:
No 1 ( in ordinea numerelor de pe tricou, nu in ordinea importantei): Sa zicem ca se intituleaza Gigel. Pe Gigel l-am cunoscut cand eram implicata de un an intr-o relatie care in cele din urma s-a terminat dupa 4 ani juma'. L-am cunoscut si am luat foc. El cica se indragostise. Eu simteam cea mai mare atractie pe care am simtit-o pana atunci si dupa acel moment fata de un mascul. Fizica, da? Sau mai degraba chimie... nici eu nu mai stiu. Nu s-a intamplat nimic cu Gigel pana la finele celor 4,5 ani. Ei, dar dupa... uf cate s-au mai intamplat... artificii, treburi, socoteli. Doar in pat. Cand ne dadeam jos din pat era rau. Aveam "rau-de-jos-din-pat". Ma rog, timp de cateva luni a fost ceva gen "dezbraca-te, imbraca-te", ba ne voiam, ba nu ne voiam, ba eram impreuna, ba nu. Ma cam indragostisem si eu, ce-i drept. Dar mi-a trecut mie si l-a apucat pe el din nou... complicat...
No 2: Sa zicem ca se intituleaza Costel. Pe Costel l-am cunoscut in mediul torid, imbibat de alcool si tutun al unui club. Dupa dl. 4,5 ani si dupa Gigel. Costel imi spune ca miros bine si sarut... binisor. Si ma vrea. Moare sa ma aiba, ar face orice sa vada din ce substanta sunt facuta. Si chiar face si spune orice. Si ajungem acolo. E ok... nu mai mult. Nu se compara cu Gigel, deja am stabilit ca reactiile chimice dintre feromonii mei si ai lui Gigel sunt de neegalat. Dar bietul de el e confuz, ba ma vrea, ba nu ma vrea. Ma suna o data pe saptamana. Pot sa-mi fixez ceasul dupa telefoanele lui. Si o scaldam asa pana cand mi se ia. Si ma suna intr-o zi si nu-i raspund. Dupa care ii scriu ca m-am saturat de toanele lui si ca "doar nu te asteptai sa te invit la mine in seara asta ca sa te premiez pentru ca m-ai sunat dupa o saptamana, nu?". Si nu mai spune nimic pana il sun eu dupa o alta saptamana cand imi spune geniala replica "nu te sunasem sa facem sex, voiam sa iesim undeva..." Wow, sunt impresionata pana la lacrimi, plang in pumni. Las' ca trece...
No 3: Sa zicem ca se intituleaza Ionel. Pe Ionel il stiam de vreun an din vedere. Ne scanam periodic intr-un loc public, nu spui care, loc important. Pana cand, intr-o noapte, situandu-ma in acelasi club cu ghinion, ma abordeaza ca un gentleman, bine-crescut si cu simt de raspundere. Si incepem sa ne intalnim de a doua zi. Urmeaza o saptamana ireala: sunt un vis, il fac fericit, sunt tot ceea ce si-ar putea dori, isi aminteste conversatii de-ale mele cu diverse persoane pe care le-am avut in acel loc public si pe care eu le-am uitat, profilul meu nu se compara cu nimic, sanii mei nu merita sa fie agresati de sutien, nu are nevoie de nimic altceva si vom face impreuna toate lucrurile pe care eu nu le-am facut pana acum, nu are rost sa ne certam sau sa ne contrazicem, avem o viata inainte iar copiii nostri vor fi niste campioni. Am crezut ca visez si ca Ionel nu e de pe Pamant. Ei bine, chiar visam. Si m-a trezit telefonul. Telefonul pe care i l-a dat fosta lui prietena care-l voia inapoi cu disperare dupa ce il inselase (asta cand era pe punctul de a-i deveni sotie). Si el se intoarce unde-i era cald si bine. Sau poate nu chiar asa cald si bine dar se intoarce la "un rau cunoscut", am citat din domnia sa. Cu toate astea, ne mai vedem prin oras, intamplator sau nu, cica e in continuare fascinat de mine, ma ia de mana si ma pupa apasat pe buze cand nu ne vede nimeni dar pleaca pe drumul lui... What the fuck?

Niciunul dintre aceste cazuri nu e inchis la data la care vorbim. Inca se mai cauta criminalul. Poate sunt chiar eu. Un criminal in serie. Poate sunt ei, toti. Poate sunt un fel de exponat intr-un fel de muzeu si ei sunt un fel de vizitatori care ma admira, ma ridica in slavi si apoi pleaca acasa.

Cum naiba sa ramai intr-un muzeu?

Introducere in lumea barbatilor fara coaie

Da, am scris corect, n-am vrut sa scriu altceva. Exista barbati fara coaie. E trist dar adevarat, sunt ai nostri si tre' sa-i iubim asa. Sau... deloc.
Si voi ati intalnit astfel de specimene, sunt sigura. Sunt prea multi ca sa nu stiti macar unul.
Definitia unui barbat fara coaie (in modesta mea acceptiune) este urmatoarea: un mascul (paradoxal) care cunoaste o femeie, o place de moare, ba chiar se indragosteste de ea, are nevoie de ea ca de aer, numai ea il face fericit si vrea copii cu ea, multi, frumosi si destepti ca ei doi. Pana aici, nimic nefiresc. Partea interesanta e urmatoarea: cand ea incepe sa prinda aripi si sa se simta ca o regina (dupa ce a rezistat eroic si a stat cu o spranceana ridicata in asteptarea momentului in care o sa descopere bluff-ul care nu mai vine), pe el il cauta brusc fosta prietena (de care il leaga, vorba aia, un trecut) si nu poate rezista, trebuie sa mai dea o sansa acelei relatii care il facuse fericit dar care (asta e partea pe care o uita el) il facuse si nefericit la un moment dat, ca doar de aia s-a terminat.
Ok, sa zicem ca nu-l cauta fosta prietena. In cazul asta, el devine nesigur si parca are momente in care vrea sa traiasca din plin, parca are si momente in care vrea sa fie numai cu ea, nici el nu mai intelege ce-i cu viata lui, micutul.
Mi-e greata, ma duc sa vars.
Am revenit.
Asa. Problema lor e ca de fapt nu pot face fata unui lucru care chiar merge, chiar e frumos si bun si chiar au intalnit o femeie asa cum isi doreau. E prea mult pentru ei. Eu ii inteleg si ii sustin. Au si ei niste limite. Cum sa suporti sa fii iubit? E greu tare.
Nu sunt o feminista turbata si isterica, n-o sa incep sa spun ca ei sunt slabi si nu-s buni de nimic iar noi suntem cele mai tari si stim cel mai bine. Avem nevoie de ei asa cum au si ei nevoie de noi. Si poate, pe nesimtite, ne-au crescut si noua niste coite mici si dragute pe care ei le vad si asta-i confuzeaza teribil.
Who the hell knows? Eternul feminin are un revers: eternul masculin. Tot atatea mistere ii inconjoara si pe ei si tot atatea necunoscute avem si noi de rezolvat pana sa-i intelegem. Tot ce trebuie sa facem e sa fim niste mame bune (fara ca ei sa-si dea seama) si sa-i lasam sa rataceasca putin pentru ca apoi sa se intoarca tot la noi.
Cam astea "e" concluziile mele. Cel mai probabil gresite, nu m-am nascut ca sa descopar adevaruri universale. Da' imi dau si io cu parerea.
Ca doar e blogul meu! Ce coaiele mele?!?

Guess who's back

Da, m-am intors. Ati crezut c-am fugit? Ca am abandonat blogul? No way! M-a batut gandul, ce-i drept. De fapt, m-au batut atatea ganduri in ultimul timp incat n-am mai avut timp sa postez nimic. N-am mai avut timp sa fac nimic in afara de a ma lasa batuta, schingiuita de ganduri.

Dar asta-i alta poveste, dragii babei, pe care o sa v-o spun cu alta ocazie.

Deocamdata sunt datoare cu niste poze de la concertul lui Lenny. No, I don't belong to him, I'm sure. Poate si pentru ca el purta tocuri iar eu chiar n-am nevoie, cine ma cunoaste stie si de ce ;). Oricum, la figurat vorbind, dragul de el a fost la mare inaltime. Sa nu aveti impresia ca in clipuri e "arinjat" si coregrafiat prea tare. Nu, nu, asa e el: sexy mother fuckerrrr. Aceleasi miscari, priviri si modulatii ale vocii pe care le vedem la tv. Mda, omul stie ce si cum.

Frumos, n-am ce spune. Cred ca nici fatucile care au fugit dupa el pe stadion ca sa-l atinga (el s-a dus in mijlocul lor, ce-i drept) n-au ce spune. Il iubim pe Lenny. Toate.

Nu ne-a picat tocmai bine cand ne-a spus "I need Hungary for the Love Revolution" da' l-am iertat repede pentru ca oftam des din cauza lui :).