vineri, 22 iulie 2011

Bratari

Cred ca imi plac bratarile pentru ca seamana cu niste catuse.

marți, 5 iulie 2011

Scary stuff

Întrebarea zilei sosită prin poşta redacţiei este următoarea: e bine ca iubirea vieţii tale să ştie că e iubirea vieţii tale?
Răspunsul nostru, dragi ascultătoare, este: NU!
Treaba asta cu "iubirea vieţii" este atât de grea, serioasă şi apăsătoare pentru persoana în cauză, încât are cam 2 variante la dispoziţie:
1. Să o înţeleagă fix la amploare ei şi să facă un pas înapoi.
2. Să o ia mai mult în glumă şi să urce o treaptă deasupra relaţiei.
Nu prea imi pot imagina cazul in care persoana respectivă chiar e mişcată de chestia asta şi face eforturi sporite să nu dezamăgească şi să nu-şi piardă statutul. Spre exemplu eu, cand mi s-a spus asta, am ales varianta 1. Sincer, aş fi preferat să nu ştiu.
Cred că e unul din lucrurile care nu trebuie spuse decât dacă eşti Esmeralda, adresându-te lui Jose Armando.

sâmbătă, 2 iulie 2011

Adevăr sau provocare

Noua mea filosofie de viaţă constă din 2 elemente esenţiale: adevărul şi asumarea sinelui. Ambele sunt în mare parte meritul fostului meu iubit sau a experienţei de viaţă acumulată în timpul relaţiei cu el. Oricum aş spune-o, ultimul an şi jumătate m-au învăţat câteva lucruri pe care mi-aş dori foarte mult să nu le uit.
Primul şi cel mai important este faptul că adevărul trebuie să ne fie comunicat şi să-l comunicăm, astfel încât să ne confruntăm cu el şi să decidem dacă putem trăi cu el sau nu. Adevărul este important. Refuzul de a-l comunica nu înseamnă minciună, înseamnă doar intimitate sau trăire personală care vrem să rămână aşa. Modificarea şi comunicarea denaturată a adevărului înseamnă minciună.
Al doilea lucru, strâns legat de primul este faptul de a "da la pace" cu ceea ce suntem. Atât cu noi, dar mai ales în relaţiile cu ceilalţi, în special cu partenerii de viaţă. Faptul de a fi nevoiţi să "salvăm aparenţele" sau de a face eforturi să fim ceea ce alte persoane vor sau se aşteaptă să fim înseamnă un efort, adică ceva nenatural, adică ceva ce nu putem face la nesfârşit. Cel mai economic lucru din punct de vedere al energiei fizice şi psihice cheltuite este să fim noi înşine, oricât de clişeistic as suna asta. Şi ştiu că aşa sună. Ştiu atât de bine, încât nici mie nu îndrăznesc să-mi spun "Fii tu însăţi!", darămite altcuiva.
Este atât de bine să găseşti relaţia în care să poţi fi exact ceea ce eşti, încât cred că nu merită să trăieşti altfel. Am avut relaţii în care m-am simţit complexată intelectual, social, fizic sau sexual care, evident, s-au sfârşit. Nu poţi să faci eforturi pe timp nelimitat de a părea mai deştept, mai frumos sau mai atrăgător decât eşti dacă partenerul tău pare să nu te accepte cu minusurile din dotare.
Cred că singura trăsătură flexibilă şi care se poate educa în timp este temperamentul. Poţi să înveţi din experienţă că dacă reacţionezi isteric la ceva ce nu-ţi place nu-i tocmai un lucru bun. Poţi să te educi să raţionalizezi puţin mai mult şi să te opreşti înainte ca situaţia să escaladeze. Poţi să-ţi corectezi viciile de educaţie. Condiţia e să realizezi că le ai.
Cum mă consider a fi un fin observator al firii umane, am constatat că nimeni nu învaţă din greşelile celorlalţi. Niciodată n-o să considerăm că ceea ce i s-a întâmplat altcuiva în condiţii similare o să ni se întâmple şi nouă. Asta pentru că ţinem atât de mult şi suntem atât de mândri de individualitatea noastră, încât o să găsim mereu ceva diferit de exemplul prietenilor noştri şi o să credem cu tărie că scenariul vieţii noastre este total diferit de al lor.
Aşa că hai să ne ratăm personal dacă e să fie aşa în loc să ne raportăm la statistici.