Cel mai probabil ti-am omorat iubirea cu mana mea si apoi am calcat pe ea cu picioarele mele. Orice ti-as da acum nu mai e suficient de bun, pentru ca a trecut anul ala si jumatate, pentru ca trupul meu a fost atins de barbatul ala, pentru ca ti-am zdrobit toata increderea, tot respectul si toata credinta. Si pot sa stau acum si-n cap (si, culmea, chiar vreau!) si tot n-o sa ma crezi. Si nu vrei sa ne mutam impreuna pentru ca ti-e teama ca o sa plec iar. Dar ce spun eu "teama"? Esti convins de asta, nu-mi dai nicio sansa. Acum doar stai si astepti sa-mi fuga ochiu', sa calc putin linia galbena si sa-ti confirm convingerea conform careia "Cine a gresit o data va mai gresi si a doua oara". Tampita convingere, lua-o-ar naiba! Nici nu stiu cum sa ma mai semnalizez, sa-ti arat cat de aici sunt, cat de acum...
Si mi se frange inima in 'spe mii de cioburi cand simt ca te indepartezi cate putin ca sa fii la adapost de inevitabilul rau pe care se presupune ca ti-l voi produce iar. Si-as vrea sa fii iar exact asa cum scriam mai demult ca esti si mor de ciuda daca incep sa cred ca nu poti sa primesti asa ceva decat o data in viata, chiar daca incerci de mai multe ori cu aceeasi persoana.
Se pare ca anul ala si jumatate nu se va putea reedita niciodata. Si-mi e al naibii de dor de tine, asa cum erai atunci si de tot ce aveam si nu stiam ca am si nu voiam sa am.
Urasc regretele si toate rahaturile astea! Vreau ca acum, dupa ce mi-a venit mintea la cap, sa am lucrurile de care n-am fost in stare sa ma bucur si sa le iau din plin si sa ma hranesc din ele.
Dar ele nu mai sunt...
