miercuri, 23 mai 2012

Creierul o ia razna noaptea

E destul de nasol să-ţi fie teamă să mai intri pe blog să mai scrii şi tu o prostie-două de teamă că vine ştiu-eu-cine în vizită şi începe să răscolească prin istoricul browser-ului şi află de micul secret. Mai grav decât atât, am şi schimbat tab-ul când m-a sunat mai devreme, mi se părea ca o să-şi dea seama că fac ceva despre care nu vreau ca el să ştie.
Mă rog, nu ăsta-i scopul intervenţiei din seara asta. Faza e că azi-noapte am avut nişte vise. Zic "nişte" fiindcă am impresia că au fost vreo 2, deşi nu-s chiar sigură. În unul dintre ele eram printr-un oraş străin, poate prin Germania si mă pupam pe la colţuri cu un coleg. Absolut nimic dubios în viaţa reală, aşa că nu ştiu de ce tocmai cu el. Cred că eram chiar în oraşul lui natal, unde are şi o iubită şi ca să nu ne "prindă" aia m-a înghesuit într-un fel de nişă formată de intrarea într-un magazin şi m-a sărutat ca-n filme, aşa cum ştiu-eu-cine nu m-a mai sărutat de mult timp.
În celălalt vis, cred că eram cu un fost şi făceam alte chestii ca-n filme, aşa cum cu ştiu-eu-cine n-am mai făcut de ceva timp.
Aşa că m-am trezit azi-dimineaţă de la primul ţârâit al alarmei, uşor speriată că aş fi făcut ceva pentru care ştiu-eu-cine nu m-ar putea ierta niciodată (brusc mi-am amintit că mă şi trezise în cursul nopţii cu sunetul de aparat foto, fiindcă i s-a părut că dormeam tare drăguţ şi eram tare frumoasă) şi am stat puţin să mă gândesc de unde până unde creierul meu a luat-o pe câmpii în somn. Păi prima explicaţie ar putea fi faptul că, aşa cum reiese din rândurile de mai sus, intimitatea mea cu ştiu-eu-cine nu mai e ce-a fost şi simt o anumită lipsă de pasiune. Ştiu sigur că de pasiune. Din păcate, îmi tot sună în urechi o replică de-a lui de acum mai mult timp, care suna ceva de genul "Dragostea moare în pat" şi mă tot întreb dacă a noastră mai trăieşte. O altă explicaţie ar putea fi faptul că terminasem de citit o cărţulie care se numeşte "Amintiri şi povestiri mai deocheate" şi care evocă unele trăiri erotice ale autorului de la diferite vârste şi în diferite ipostaze, mai mult sau mai puţin morale.
Ah, altă chestie care mi-a mai venit în minte a fost că impasul ăsta sexual mi s-a mai întamplat şi cu alţi 2 parteneri, ceea ce devine deja un subiect de meditaţie sau ridică cel puţin un semn de întrebare. Din ce motiv se întâmplă asta? E normal după un timp? Când ştii că n-o să se remedieze nimic şi trebuie să renunţi? Pentru că, să fim serioşi, când sexul devine din ce în ce mai rar iar atunci când se întâmplă e din ce în ce mai scurt şi mai puţin intens, toate încep să meargă prost în relaţia aia, nici iarba nu le mai place celor doi.