Ma uit la nepoata mea. E, practic, intr-un procent oarecare, sange din sangele meu. E o minune ca exista. Adica ceva sau cineva care acum ceva timp nu exista, din nimic, din niste fluide si secretii, acum exista. E o minune, altfel nu-mi explic. Nimic nu apare din nimic fara sa fie o minune la mijloc. Ma pis pe ea de fiziologie si genetica, aici e vorba de altceva. O fiinta care intr-o zi va sta ca mine acum, in toiul noptii la laptop, simtind si gandind lucruri cu Pink Floyd sau ce-o vrea muschiu' ei in fundal, a aparut pur si simplu in viata noastra.
Pur-si-sim-plu!
