vineri, 3 octombrie 2008

The simple pleasures in life


De fapt, inauntrul meu locuieste o pisica. Am uitat sa-ti spun. Din cauza asta sunt foarte lenesa dimineata, imi place sa ma tolanesc si sa ma intind, imi place sa fiu alintata si mangaiata si imi place sa torc. In timpul zilei nu am timp de pisiceala. Dar daca seara cand ajung acasa nu am ceva urgent de facut, ma poti gasi in cada, marinata in saruri de baie cu aroma de lavanda, citind si gandindu-ma la ce mare serviciu imi fac pentru ca-mi acord astfel de momente. Regula de aur este ca aceasta activitate trebuie sa fie insotita de o coloana sonora corespunzatoare.
In week-end pisiceala se prelungeste cu o iesire in oras intr-un loc mirific. Vreau sa spun de-a dreptul mirific, adica unul care te transpune intr-o alta stare. Unul din locurile astea e o ceainarie rupta din orasul asta, din tara asta, din lumea asta. Acolo, pe o muzica chill out, cu un ceai absolut delicios si niste "rontaieli", cum le spun eu, pisica mea toarce de-a dreptul satisfacuta.
Apoi sunt momentele in care merg la film. Fie ce-o fi, nimic nu se compara cu un film vazut in cinematograf. Cu ditamai ecranul in fata, nu ai cum sa nu te rupi de viata ta si sa iei parte la ce se petrece acolo, nu ai cum sa nu te gandesti la cum ai face tu daca ai fi in locul ei sau in locul lui.
Mai rare dar si mai savuroase sunt momentele in care hodoronc-tronc primesc un telefon cu o invitatie la nu-stiu-ce concert de jazz sau indie sau fusion cu nume de care n-am auzit niciodata dar care ajung sa-mi placa la nebunie. Devorez tot ce inseamna parte a artei spre care nu ma inclin din proprie initiativa, nestiind ca exista.
Alta activitate care-mi place, desi nu prea vreau sa recunosc, este sa gatesc pentru el. Expresia aia sincera de placere, din momentul in care a gustat mancarea si pana a apucat sa-mi spuna ce buna e, face toti banii. Cand nu e el, mananc si gatesc atat cat e nevoie ca sa supravietuiesc. Dar daca am pentru cine, ma joc prin bucatarie cu ingredientele in asa fel incat sa-i fac pe plac.
O placere pe care o pastrez pentru mine (din simplul motiv ca nu toata lumea e amatoare de asa ceva) este sa-mi cumpar si sa gust tot felul de branzeturi cu mucegai, fructe de mare, pui cu migdale, pui cu gorgonzola, dressing blue cheese, sushi sau orice imi mai face mie cu ochiul prin supermaket-uri sau restaurante. Deh, curiozitate specifica pisicii.
Si uite-asa, pe ici, pe colo, imi asezonez viata in asa fel incat sa fie delicioasa :)

2 comentarii:

Ambasadoarea spunea...

Ce spun acum ramane un secret, da? Nu am sa recunosc nici in fata Adunarii Nationale daca e sa ma intrebe cineva, darrrrrrr, si eu, imediat dupa ce ii trantesc in farfurie mancarea facuta de mine, inca aburinda, ma fac ca nu ma intereseaza, ca nu-mi pasa, da' stau ca pe ace pana incep primele exclamatii si cand mai spune si ca e mai buna decat aia facuta de ma-sa... s-a rupt filmul, ma pis instantaneu pe mine de placere si ma gudur de parca cine stie ce mi-ar fi zis;;)

Tare frumos le-ai mai spus, stii?:*

Anonim spunea...

cititi blog-ul intreg, destul de bine