joi, 8 ianuarie 2009

Achtung!

3 luni am tot planuit si planificat si calculat si gandit. Cum ce? Plecarea la Viena de Craciun! Numitul "Pisi" aka my boyfriend a avut multa treaba: a cautat harti, a marcat traseul pe care urma sa-l parcurgem si mi-a facut planul amanuntit al fiecarei zile. Ma rog... i-am spus ca nu-i amuzant si ca-l suspectez ca ar fi maniac. Dar pentru ca stim cu totii treaba aia cu socoteala de-acasa, planul nostru a fost deturnat din prima. Adicatelea trenul in care trebuia sa calatorim confortabil la cuseta o noapte-ntreaga ca sa ne trezim la 9 dimineata in draga de Viena a fost suspendat pentru ca ungurii n-au avut chef sa-l lase sa treaca pe la ei. Si-atunci pisoiul aventurier a zis pe jumatate triumfator, pe jumatate temator ca am face bine sa inchiriem o masina. Naspa. Naspa pentru ca e incepator si 1150 km dus... nu-s putini. Dar dupa ce am intors problema pe toate partile, ca sa zic asa, am ramas la varianta rent-a-car. Acestea fiind spuse, ne imbarcam noi frumusel mai dupa pranz ca sa nu plecam cu noaptea-n cap si-i dam pedala. Ma rog... e-un mod de-a spune... pedala ii dai dupa ce demarezi iar pisoiul avea mici probleme cu treapta 1 de viteza. Iar eu, cum vedeam ca-i moare (:D), cum porneam avariile. Eram fata cu avariile.
Din fericire, dupa multe peripetii (ploaie, ceata, noapte, zapada) am ajuns in Viena a doua zi disperati de foame si de oboseala. Si ajungem in zona hotelului da' nu-l gaseam. Asa ca merge pisoiul la un domn si-i zice: "Excuse me, can I ask you something?" iar domnul ii zice: "Ce anume?". Ne directioneaza spre hotel si intr-un final apoteotic ne vedem si cazati. Hotelul dragut, zona misto, Viena finally!!!
Cred ca n-are rost sa explic ce misto e orasul, toata lumea isi poate imagina. In schimb romani la greu. 2 dintre ei care mi-au ramas pe retina erau chiar din grupul nostru. Unul din ei ii povestea altuia in autocarul in care am facut turul orasului: "Ba, azi m-am dus la 9 la micul dejun si n-am mai gasit aproape nimic. Astia au lasat mancare la misto. Si cand i-am spus ospataritei sa-mi dea niste paine s-a facut ca nu intelege." Pai normal ca nu intelgea saraca daca tu-i spuneai in romana. Si probabil era inca siderata de cat poate un om sa manance la micul dejun cand e moaca. Si ca sa fie omu' in ton cu ce gandeam eu mai scoate una: "Maine ma trezesc la 6 ca sa mananc tot". Mergi cu Domnu'! Mananca si masa daca vrei!
Al doilea specimen era un nene cu un chef de viata imprimat pe fata de-ti venea sa-i dai o lama ca sa nu se mai chinuie. Tocmai vizitam castelul Schonbrunn care e superb si foarte incarcat de istorie. Iar ca ghid aveam o romanca stabilita acolo, o doamna care mergea spre 50 de ani bine de tot dar care arata de 30 si ceva si era de-o energie debordanta. Grupul nostru era al treilea sau al patrulea caruia ea ii recita aceeasi poveste pe ziua respectiva dar nici urma de plictiseala sau "hai s-o scurtam". Eh, cum ne plimbam noi prin camerele castelului, in timp ce noi ceilalti cascam gura, domnul nostru se mai aseza pe cate un scaun. Iar la intrebarea "Sunteti obosit?" a raspuns, dragul de el, "M-am nascut obosit". E posibil asa ceva?!? L-a rugat cineva sa vina???
Facand abstractie de cei 2 parameci, totul a fost ok, am trecut si pe la castelul Belvedere, am fost si la concertul de Craciun din palatul Hofburg, am fost la shopping pe Mariahilfer Strasse, am baut cafea intr-o librarie, am mers cu metroul la suprafata, am mancat o pizza oribila, am intrat in Domul Sf. Stefan in prima zi de Craciun, am intrat in cofetaria in care laboratorul e ca un acvariu si poti sa te uiti la cofetari cum mesteresc torturi, am pierdut vremea prin mall-ul de langa hotel... treburi, socoteli. Si pentru ca rupeam unele cuvinte in germana (invatate acu' ceva ani dintr-o curiozitate tipica mie din manualele sora-mii), ii explicam pisoiului una-alta. Dar cel mai mult i-a placut cum suna "Achtung!".




Vederea de la camera noastra situata la etajul 4 al hotelului, deasupra mall-ului Lugner City



Complexul proiectat de Hundertwasser


Portile palatului Belvedere



2 pescarusi grasani :)


Intr-un mod destul de evident, aceasta este o trasura trasa de cai :)


Cofetareasa din acvariu

O alee de langa Schonbrunn care probabil e superba vara

Mariahilfer Strasse vazuta noaptea dintr-o cafenea



Locul "strajarului"



3 comentarii:

Ambasadoarea spunea...

Putine poze, stiu ca mai ai inca vreo cateva sute. Ce ma bucura e ca nu ai facut publica poza MEA:D

Everyone is entitled to my opinion spunea...

Viena e intr-adevar minunata, si mai ales de sarbatori. Pacat ca intalnesti tot felul de specimene de genul celor mentionate de tine si, in loc sa te bucuri ca auzi romana la tot pasul, nu stii cum sa te feresti mai mult sa intri in contact cu devoratorii de mic-dejun.

dramaqueen spunea...

Ambasadoareo, nu se poate spune despre nicio poza facuta de MINE la Viena ca e a ta dar fac un gest nobil si-ti donez drepturile de autor pentru ACEA poza ca sa te bucuri si tu ca un copil ce esti. Pup!

Alina, din pacate mai e si si cazul celor pe care i-am auzit intr-un magazin de haine spunand "Ba, hai sa rupem etichetele si sa spunem ca nu le-am luat de aici". Dar deja stim cam cati astfel de reprezentanti ai neamului sunt pe-afara si nu ne mai miram. Oricum, nimic din toate astea n-o sa-mi umbreasca amintirea ;)