Plain, plain, plain

Auzi, tu ai curaj să-ţi recunoşti mediocritatea? Eu am. Curaj s-o recunosc pe-a mea, zic. Sunt simplă, simplă, simplă. Fără vârfuri, fără străluciri. N-am o cultură impresionantă, n-am cele mai rafinate gusturi, n-am cele mai nobile preocupări. Şi nici măcar nu încerc să par că le-aş avea. Pur şi simplu îmi trăiesc viaţa în mediocritatea mai sus menţionată, cu unele puseuri de elevare pe ici, pe colo.

Să dau vina pe familia din care mă trag? Sau pe formaţia mea de inginer? Mai bine pe mine şi pe limitarea mea. Dacă îmi fac o analiză la rece, îmi dau seama că nu impresionez cu nimic. Sunt doar vreo două-trei lucruri care ar putea fi de apreciat la mine: faptul că stăpânesc limba română şi cam tot ce-mi iese pe gură destul de bine, sinceritatea gen "ce-i în guşă, şi-n căpuşă" şi o anumită naivitate care mă face să mă iau de piept cu "oamenii mari" când îmi mai vine mie să spun că toţi avem un fond bun şi că eu cred în bunătatea oamenilor şi în iubire. Ah, mai e ceva: interesul pentru artă şi disponibilitatea de a experimenta. Am cunoscut oameni care mi-au zis că, odată ce au hotărât că le place aia sau aia din meniu, rămân la ce le-a plăcut ca să se ferească de neplăcerea unui experiment nereuşit. Eu nu sunt aşa de precaută şi îndărătnică. Nici în cazul artei, nici în cazul oamenilor. Şi ştii ce? Lista de preferinţe se poate lărgi considerabil în felul ăsta. Ca să nu mai spun de vederi.

Dar, una peste alta, mă uit de jos în sus la oamenii cu adevărat culţi, la literaţi, erudiţi şi artişti. Şi când spun artişti, ma gandesc la oamenii ăştia (dac-or fi oameni într-adevăr) pe care i-am văzut pe scenă la Masters of Jazz. Ciudat e că uneori am neobrăzarea să cred că şi eu aş putea să creez ceva, să scot din mine ceva sublim care să aducă a operă de artă. Poate o să mă trezesc într-o dimineaţă plină de har şi-o să produc cine ştie ce minunăţie. Sau poate nu. Să fim serioşi! :)

Cititoarea lu' peşte

Ştii, eu nu sunt o cititoare feroce. Cred că am vreo 10 cărţi prin casă în care poţi găsi un semn de carte, mărturie a faptului că m-am plictisit de ele înainte să le termin. Deci nu duc la bun sfârşit o carte care nu-mi captează interesul în aşa hal încât să n-o mai pot lăsa din mână, doar ca să mai bifez o lectură. Dar, aşa cum mi s-a intâmplat de două ori în ultima lună (spre surprinderea mea), sunt cărţi care-mi vin de hac şi care mă prind de cap şi mă fac să le scot din geantă ca să citesc în metrou, în fiecare minut liber sau chiar la birou. Şi-mi place să fiu aşa înrobită. Păcat că nu toate cărţile au efectul ăsta, dacă l-ar fi avut aş fi citit deja cărţile esenţiale. "Dăcât" că nu le-am citit :D.

Eh, întru luminarea domniilor voastre, o să dezvălui titlurile care mi-au plăcut, pentru că, nu-i aşa, lucrurile bune trebuie date mai departe.
1. D.B.C. Pierre - "Ţap ispititor". Aşa-zisul prenume al autorului vine de la "Dirty But Clean", aşa cum ni se explică in prefaţă. Prima bilă albă. Habar nu am de ce a ales individul un astfel de pseudonim dar e tare sau cel puţin interesant. Paragraful care constituie scurta biografie a autorului e şi mai interesant. Omul a trăit de toate, e uns cu toate alifiile. Deci multe bile albe pentru Mr. Pierre. Şi o mare bilă albă pentru traducătoare. Însuşi titlul cărţii vine de la o expresie stâlcită de narator in engleză: "skate goat" în loc de "scape goat". Eh, toata cartea e plina de astfel de stâlceli şi de jocuri de cuvinte dintre cele mai ingenioase iar traducătoarea a avut bunul-simţ colosal de a ne prezenta în notele de subsol expresiile în engleză şi apoi cea mai apropiată traducere pe care a putut ea s-o facă. E foarte tare chestia asta! Aş fi vrut să citesc romanul chiar în engleză dar notele de subsol m-au ajutat oricum să-mi dau seama cum ar fi sunat originalul.

2. Muriel Barbery - "Eleganţa ariciului". Băi, tre' să fii cam erudit ca să scrii o astfel de carte. M-a dat pe spate cultura autoarei care e născută în Casablanca şi trăieşte în Japonia. Deci stil şi rafinament, tată. Am băut ceai de-am pocnit cât am citit cartea asta, dacă ai curiozitatea s-o citeşti, o să înţelegi de ce.

Şi uite-aşa mi-am petrecut eu serile în care ar fi trebuit să învăţ ceva din legislaţia rutieră şi să simulez examenul teoretic pentru permis. Mai mult decât atât, m-am apucat acum de "Minciuni pe canapea" de Irvin D. Yalom şi parcă văd că nu mă lasă nici asta în pace în week-end. Da' nu-i nimic, o îngurgitez rapid şi apoi trec la lucruri serioase ;).

Băăăăă!!!

Cum îţi permiţi, bă, să-mi spui că mă iubeşti? Asta era "the final frontier"? Ai văzut tu că nu mai ai ce să încerci şi ai băgat-o pe asta? Da' nu vezi că scriu despre tine de când ne-am despărţit şi chiar dinainte să fim împreună? Nu vezi că blogul ăsta e mai mult despre tine decât despre mine? Păi nu vezi, că nu ţi-a căzut pe mână pagina asta în care mă tot plâng eu că-mi faci şi-mi dregi. Din fericire, aş adăuga.

Ştii ce? Şi eu te iubesc. În ciuda mea. Te iubesc de-mi vine să-mi trag un picior în gură. Da' asta nu înseamnă că am şi de ce. Şi mă scoate din sărite faptul că mă cunoşti aşa bine şi ştii tu tot ce-i în capul meu. Bine că eşti tu deştept! Mai deranjant e că nici măcar nu presupui, eşti sigur că ŞTII!!! Dar ce ştiu EU şi tu NU, e că o s-o luăm de la capăt şi o să ne mai ratăm o dată iubirea asta chinuită şi schingiuită. O să facem cum vrei tu şi-o s-o mai ucidem o dată, fir-ar ea de iubire că nu mai crapă odată, parcă are 9 vieţi!

Eh, mare scofală! Doar o altă inimă frântă. De fapt, nu alta, va fi aceeaşi: a mea. Că despre a ta nu am dovezi că ar exista. Cred că mă iubeşti cu ficatul sau cu pancreasul. Sau cu tiroida, naiba ştie!

I feel you, damn it!

Vorba cantecului

You're no good for me but you're the only one I see...
Stii cum vin fluturii de noapte spre lumanare, head on, ca niste bezmetici si-si ard aripile daca se apropie prea mult? Eh, eu am ceva mai mult creier decat un fluture (vorbeste lumea) dar, cumva, functionez la fel cand e vorba de tine.
Si ma iubesti. Si? Si te iubesc si eu. ASA, SI?!? Now what? Bine ca esti tu pe planeta ta si eu pe-a mea si-n felul asta pot sa pastrez distanta regulamentara ca altfel...
M-ai iubit dintotdeauna. Da, multumesc, e bine de stiut. O sa ma gandesc si azi la "cum ar fi dac-ar fi" si o sa-mi amintesc si azi toate atingerile, chiar si pe alea intamplatoare si o sa incerc sa-ti reconstruiesc mirosul si... cam atat. Maine o sa ma trezesc iar propunandu-mi sa te uit, asa cum imi propun sa renunt la fumat dar nu fac nici una, nici alta. Si o s-o tin pe-a mea pana spre seara, cand iar o sa-ti simt buzele pe ceafa si o sa tresar si o sa ma intorc sa vad daca nu cumva chiar esti acolo. Si n-o sa fii, thank God!

Cultura la coltul blocului

Bai, cine n-are gust pentru filmele europene... sa-si cumpere! Sau cine nu stie cum s-ajunga la cinema Europa... sa afle! Din fericire pentru mine, acest cinematograf e la coltul blocului, pot sa merg si in pijamale pana acolo daca am chef si sa spun ca am vazut un film acasa desi e altceva cand stai infundat intr-un fotoliu si te uiti pe ditamai ecranul.
Vineri seara. Ma intorc de la birou. Putin dezolata pentru ca esuase planul de a merge in Vama. Afis la Europa. "Caotica Ana". Julio Medem. Sun Cangur. N-are cum sa ajunga in 40 min. Sun Pumpkin. Contramandeaza planuri proprii, vine la Europa. Cool! 8 oameni in toata sala!!! Incredibil!!! Ceea ce nu-i asa rau pana la urma pentru ca e liniste si cu siguranta cei ce aleg sa vada un film de nisa si nu orice Hollywood bullshit, sunt niste oameni cel putin civilizati.
Si da, a meritat. Mi-a placut tare mult acest film si viziunea lui Medem. Imaginea a fost superba, e o bijuterie de film. Putin cam mistic pentru gusturile mele dar foarte bine facut si incarcat emotional prin faptul ca e dedicat Anei Medem, sora regizorului care nu mai e dar care a lasat niste picturi foarte frumoase pe care le putem admira in film.
Eh, daca tot mi-am inceput week-endul asa, nu m-am lasat si am mai bagat 4 bucati film tot cu Pumpkinu', in "paradisul de la ap. 64" ;).
Prima bucata: "L'auberge espagnole" - nu e un film memorabil DAR a avut o atmosfera placuta data de faptul ca e filmat in Barcelona (my dream city) iar personajul principal e jucat de Romain Duris care nu e in niciun caz vreun "homme fatal" dar are o moaca draguta foc si un aer simpatic si mi-a placut tare mult de el (il mai vazusem si in "Si inima mi se opri in loc").
A doua bucata: "Les poupees russes" - e continuarea mult mai reusita si mai bine lucrata a filmului de mai sus. Cu acelasi Romain Duris cu inima franta de Audrey Tautou (fosta lui iubita in film), cu fata aia de baietel suparat pe care-ti vine sa-l pupi si sa-l strangi in brate. Umorul european e diferit de cel american dar foarte pe gustul meu, am zambit pe parcursul intregului film.
A treia bucata: "Frida" - la a treia vizionare. Imagine sublima, culoare, Frida, Salma Hayek, spirit puternic, iubire incredibila, Diego Rivera... misto! Nu mai zic, nu vreau sa macelaresc un astfel de film.
A patra bucata si ultima: "Lucia y el sexo" - tot de Medem. Am vrut sa-l vedem pentru ca a fost facut inainte de "Caotica Ana" si foarte apreciat. Desi destul de incalcit, mi-a transmis niste stari foarte complexe si placute. Medem asta stie meserie!
Bai, cum ar veni, nu sunt nici pe departe in masura sa comentez niste filme dar am vrut sa fac o pledoarie in favoarea filmului european care bate la fund muuuulte filme americane si sa mor io daca nu e cultura distilata! ;)

Love of my life...f**k off!

Eu: "Iubitule, imi mananci nervii si sanatatea! De 5 luni ma chinui, am reusit sa te uit putin da' uite ca ne-am intalnit si-acum au iesit toate alea din recycle bin si vin iar peste mine. Lasa-ma naibii in pace sa te uit de tot si sa incerc sa fiu fericita!" El: "Iubito, e simplu, nu te mai gandesti la alea rele, te gandesti numai la ce a fost frumos si gata, iti trece, iti promit! Dar nu-mi lua placerea de a te auzi, ma simt atat de bine cand vorbesc cu tine!" Eu: "Dar, dragostea mea, n-am cum sa accept faptul ca in urma noastra sta o relatie esuata, ca un mort neingropat! E groaznic! Nu pot sa ma gandesc la tine fara sa ma rup in 7 la gandul ca tu trebuia sa fii tatal copiilor mei. Stii ca am ales numele fetitei pe care sper s-o am intr-o zi?" El: "Scumpa mea, tu ai vrut sa fie asa, asta e pretul pe care l-ai pus tu pe iubirea noastra. Dar nu-i nimic, intr-o zi vom fi iar impreuna." Eu: "Te rog, nu mai spune porcaria asta! Daca ne-am despartit, asa ramanem. Chiar daca ma doare de mor, se pare ca iubirea noastra n-a fost sa fie de tot. Te rog sa nu ma mai cauti, nu pot sa vorbesc despre vreme cu tine (Eu in gand: Te iubesc prea mult si acum, chiar daca nu te mai vreau, desi nici eu nu inteleg cum e posibil)." El: "Bine, regina mea, nu te mai caut. Vorbim mai tarziu."

Cuiul

Bai, stii cum faci? Iei o femeie care te iubeste, sau care macar tine la tine mult-mult si-i spui "Zi-mi ce sa fac sa fim impreuna si fac. Mor de dorul tau." si astepti. Asta-i cuiul. Dupa care stai cuminte un timp, o lasi sa-ti spuna ca nu-i pasa, sa stea cu coada pe sus, sa faca ce vrea ea ca sa se simta deasupra situatiei si o sa vezi cum incepe sa se inmoaie, sa se mai gandeasca, sa-ti stearga din defecte, sa-ti uite din greseli si incet-incet sa te vada din nou ca fiind bun pentru ea. Asta-i cuiul ruginit. Tu poti sa astepti, nu esti ca ea, slab. Ce, cat dureaza sa rugineasca un cui si sa faca aia tetanos? Nu mult. Doar o stii, e moale, te iubeste proasta, ii spui de doua ori "pisi" si gata, cade in poala ta, nici nu apuci sa te dezmeticesti. Si de-aici, e simplu, ii spui ce vrea sa auda si o tii langa tine pe termen nedefinit. In timpul asta tu poti sa fii tu, ba chiar si sa vii cu pretentii ca doar, vorba aia, o faci fericita deci tre' sa te faca si ea pe tine. Ce, e prea mult sa faca aia sau aia din iubire? Pai spune-i ca nu crezi ca te iubeste si o sa se dea de 3 ori peste cap sa-ti demonstreze ce pura e ea si ce mult te iubeste si cum numai pe tine te-a dorit asa si cum numai cu tine isi pierde mintile instantaneu. Si gata, iar ai pus-o la locul ei. Si uite-asa poti s-o tii cat vrei tu, e simplu, bai. Odata ce ti-ai dat seama care-s butoanele, nu-ti ramane decat sa apesi pe ele. Dar un lucru e clar, tre' sa fii alunecos. Stii cum ne place noua sa le vanam pe ele, caprioarele? Si stii cum nu ne mai plac asa de mult dupa ce le-am prins si ne-am jucat cu ele si le-am tavalit bine? Eh, uite-asa le place lor sa fie vanate. De unde rezulta ca daca nu le vanam noi ca nu mai avem chef, o sa ne roage ele s-o facem. Si-o sa-si falfaie cate-un copanel prin fata ochilor nostri sau o sa bata din gene ca niste vulnerabile perverse, doar-doar ne-om infoia putin si le-om lua pe sus. Crede-ma, se alinta cand spun "Vai, nu putem fi nici prieteni, nici iubiti". De fapt au niste fluturi cat casa si le bate inima aia slaba si buna de nimic mai-mai sa le crape daca mai scapi cate-o dulcegarie din cand in cand. Asa ca, in timp ce ea isi face mani-pedi, epilat, frezat, calcat, aranjat (lucruri pe care nici n-o sa le observi vreodata), tu noteaza-ti cateva expresii telenovelistice in carnetel si baga-le prin rotatie cand incepe "mimoza" sa se razvrateasca.
Sfaturi grele, bai. N-ai cum sa dai gres cu ele! ;)