joi, 5 noiembrie 2009

Compulsiv. Mâncat compulsiv

Sunt un animal! Nu mă mai pot opri din mâncat! Dacă am vreo depresie de toamnă şi asta mă face să mănânc atât, în curând voi fi deprimată din cauza proporţiilor pe care le iau. Şi nu-i o glumă, nu mă alint, nu mă vait degeaba. "Cele mai buze senzuale" îmi spun că-i din cauza anotimpului. Zăăăăău? Adică e bine şi normal ce fac eu? Ca să am ce tăia de Crăciun sau cum? La iarnă îmi decupez o şunculiţă de pe burtă şi o mănânc cu ceapă? Beton! De când îmi doream asta!
Acum, pe bune, dacă ar trebui să investighez cauzele apetitului meu exacerbat (asta ca să mai trag de timp şi să nu renunţ la prostul obicei imediat ce l-am sesizat), aş putea enumera următoarele scuze, pardon, motive:
- zodia: întrucât sunt un taur pur-sânge, bună de dat ca exemplu de femeie din zodia asta, eu trăiesc prin şi pentru două lucruri mari şi late - mâncatul şi... iubitul. Şi n-o zic numai eu, o ştie toată lumea.
- încercarea de a renunţa la fumat: mereu am ştiut că în clipa în care voi încerca să mă las de fumat, voi începe să mănânc mai abitir decât până atunci. Îl am şi pe taică-miu ca model în acest sens. Numa' că eu n-am renunţat de tot, mai fumez 3-4 ţigări pe zi şi deja am luat-o razna cu mâncatul. Chestia e că am şi o tipologie de îngrăşare tare naşpa: modelul măr. Adică, orice-ar fi şi oricâte kile ar veni peste mine, nu se aşează decât în zona mediană. Deci din dreptul diafragmei şi până sub buric eu depun şi depun şi depun... cale lungă, să ne-ajungă şi o să arăt ca un măr pe băţ, cum am picioare lungi şi slabe.
- lipsa activităţii fizice: cel mai solicitant moment al zilei din punctul de vedere al arderii nenumăratelor kilocalorii îngurgitate este deplasarea până la şi de la metrou. Măcar atât respect să am şi eu pentru corpul ăsta. 15 min de mers pe jos dimineaţa şi încă 15 seara. Nu de ajuns dar mai mult decât nimic. Dar dacă mi-aş urni fundul şi m-aş apuca să fac sport de-adevăratelea, s-ar elibera o leacă de adrenalină, nişte endorfine şi alte chestii delicioase pentru creieraşul meu în continuă căutare de plăceri.
- lipsa... aceea: no comment.
- examenul de permis: ce ştiu eu să fac mai bine? Păi să frec menta. Trebuie să învăţ pentru permis? Excelent, voi găsi un mod de a fenta treaba asta, astfel încât s-o fac frenetic şi cu disperare pe ultima sută de metri, când o să mor că nu-mi ajunge timpul. Cum? Păi simplu. Mă aşez în poziţia de învăţat, iau cartea în mână, citesc vreo câteva rânduri ca să pară totul cât mai veridic şi ciulesc urechile. La cel mai mic zgomot din casă ies din cameră să văd cine a venit, ce face, cum face şi mai ales dacă mănâncă ceva. Şi mă înfiinţez în bucătărie, unde mai "gust" şi eu una-alta.
Oho, idei sunt multe, aş putea să continuu cu pretextele pe care mi le găsesc pentru a devasta frigiderul. Dar parcă nu mai am răbdare acum să scriu, parcă simt un zgândărici în stomac. Ah, da, cred că mi-e foame.

4 comentarii:

Ambasadoarea spunea...

A, da, cred c-am murit de ras:))

dramaqueen spunea...

Ooo, ma bucur nespus ca te-ai ras! Stai sa vezi plans pe mine cand mi-oi face curaj sa ma urc pe cantar. Sau mai bine zis PESTE cantar ;;).

x spunea...

taurii, prin definitie, sunt foarte mancaciosi si foarte iubareti.n-ai ce-i face!
:))

dramaqueen spunea...

Dap, pe asta mizam si eu ca scuza :P. Efectiv n-ai ce-i face! :)