... şi cum mi-a trebuit o săptămână ca să pot scrie despre asta.
Fată, am făcut-o şi pe asta. Dacă până acum am mers numai în cluburi underground, cu rocăreală şi alte treburi, sâmbăta trecută m-am gândit că e timpul să involuez (deja începusem să merg la festivaluri de jazz, ptiu, ptiu!) şi am mers în Banbu, celebrul Banbu. Da, fată, ăla cu sclipici, ăla în care îşi fac poze piţipoancele la toaletă. N-aş vrea să sune ca o scuză dar prilejul a fost aniversarea unui coleg. Acu' dacă ăsta-i gustul omului... m-am dus şi eu acolo să-l sărbătoresc.
Ei bine, a fost chiar aşa cum îmi imaginam că va fi: amenajare kitsch-oasă (exceptând nişte acvarii de la intrare), curvete ca la balamuc, bărbaţi însuraţi care o ardeau cu ele şi tone, mii de tone, miliarde de tone de sclipici. Pe tavan, pe pereţi, pe haine, pe încălţăminte, la bijuterii, pe faţă, poate şi în fund, n-am verificat. Muzica - de mare angajament artistic. Dacă asculţi Radio Zu timp de 30 min, poţi să spui că ştii playlist-ul Banbu pe de rost. Deci jale!
Eh, după ce am trecut în revistă prezenţa câtorva figuri publice, pe care nici n-aş fi avut cum să nu le observ având în vedere fotografii profesionişti din suita lor (ca să vede şi ochiu' lu' consumatoru' de tabloide cum s-au mai îmbrăcat Bote sau Valentina Pelinel sau ce fromos e un tort cu artificii, rachete şi alte torpile), au intrat animatoarele în... treabă.
Ele, animatoarele, s-au coborât de sus. Nu, nu s-au întrupat din neant, vreau să spun că au coborât cu o platformă mobilă, pozând în Lady Gaga dă Bucureşti şi arătând într-un mare fel. Lăsând la o parte hăinuţele care le rămăseseră mici de le ieşeau funduleţul şi pieptişorul, trecând cu vederea frezele şi poate chiar... feţele, erau bune-măr! Îmi pare rău că tre' să spun asta, da' aşa erau! Am închis cu greu gura de uimire după ce le-am văzut şi m-am integrat în sfârşit în grupul din care făceam parte. Să mă fi văzut pe la 2-3, ziceai că-s de-a casei: dansam, râdeam, pozam, nu mai vedeam nimic în jur. Curajul meu s-a datorat şi mulţumirile se îndreaptă către... Finlandia! Thank God for that! În afară de asta, atmosfera din grup a fost foarte plăcută, toată lumea era interesată de bunăstarea celorlalţi, glumele şi strâmbăturile se ţineau lanţ, aşa că a fost uşor să mă şi distrez până la urmă.
Dar nu, nu voi face o practică din a merge acolo. O dată în viaţă e suficient! Fată!
Fată, am făcut-o şi pe asta. Dacă până acum am mers numai în cluburi underground, cu rocăreală şi alte treburi, sâmbăta trecută m-am gândit că e timpul să involuez (deja începusem să merg la festivaluri de jazz, ptiu, ptiu!) şi am mers în Banbu, celebrul Banbu. Da, fată, ăla cu sclipici, ăla în care îşi fac poze piţipoancele la toaletă. N-aş vrea să sune ca o scuză dar prilejul a fost aniversarea unui coleg. Acu' dacă ăsta-i gustul omului... m-am dus şi eu acolo să-l sărbătoresc.
Ei bine, a fost chiar aşa cum îmi imaginam că va fi: amenajare kitsch-oasă (exceptând nişte acvarii de la intrare), curvete ca la balamuc, bărbaţi însuraţi care o ardeau cu ele şi tone, mii de tone, miliarde de tone de sclipici. Pe tavan, pe pereţi, pe haine, pe încălţăminte, la bijuterii, pe faţă, poate şi în fund, n-am verificat. Muzica - de mare angajament artistic. Dacă asculţi Radio Zu timp de 30 min, poţi să spui că ştii playlist-ul Banbu pe de rost. Deci jale!
Eh, după ce am trecut în revistă prezenţa câtorva figuri publice, pe care nici n-aş fi avut cum să nu le observ având în vedere fotografii profesionişti din suita lor (ca să vede şi ochiu' lu' consumatoru' de tabloide cum s-au mai îmbrăcat Bote sau Valentina Pelinel sau ce fromos e un tort cu artificii, rachete şi alte torpile), au intrat animatoarele în... treabă.
Ele, animatoarele, s-au coborât de sus. Nu, nu s-au întrupat din neant, vreau să spun că au coborât cu o platformă mobilă, pozând în Lady Gaga dă Bucureşti şi arătând într-un mare fel. Lăsând la o parte hăinuţele care le rămăseseră mici de le ieşeau funduleţul şi pieptişorul, trecând cu vederea frezele şi poate chiar... feţele, erau bune-măr! Îmi pare rău că tre' să spun asta, da' aşa erau! Am închis cu greu gura de uimire după ce le-am văzut şi m-am integrat în sfârşit în grupul din care făceam parte. Să mă fi văzut pe la 2-3, ziceai că-s de-a casei: dansam, râdeam, pozam, nu mai vedeam nimic în jur. Curajul meu s-a datorat şi mulţumirile se îndreaptă către... Finlandia! Thank God for that! În afară de asta, atmosfera din grup a fost foarte plăcută, toată lumea era interesată de bunăstarea celorlalţi, glumele şi strâmbăturile se ţineau lanţ, aşa că a fost uşor să mă şi distrez până la urmă.
Dar nu, nu voi face o practică din a merge acolo. O dată în viaţă e suficient! Fată!
4 comentarii:
Din cate inteleg "Banbu" este totusi un club pentru barbati. Femeile dinafara programului pot lipsi, pentru barbatilor li se ofera dintr-ale casei.
O, da! Sunt femei acolo pe alese, pe culese. Si unele au aerul ca s-ar vinde la kil. Sau la metru. Sau gratis. Sau poate sunt eu "individioasa" :)).
Fatăăăăă, dă-te-ncolo dă specială ce ești!:) Să notezi data aia în calendar și să o sărbătorești an de an, cu cinste si devotament:D Hai, zi că asta o să faci!
Ei, hai sa nu ne-ntrecem cu gluma! :)) Fireste ca o sa-mi amintesc aceasta minunata experienta dar s-o si sarbatoresc... Am alte lucruri mai bune de sarbatorit. Cum ai fi tu. Mai ales ca inventezi ocazii de sarbatoare si, implicit, cadorisire in fiecare zi. Deci am treaba.
Trimiteți un comentariu