Cuiul

Bai, stii cum faci? Iei o femeie care te iubeste, sau care macar tine la tine mult-mult si-i spui "Zi-mi ce sa fac sa fim impreuna si fac. Mor de dorul tau." si astepti. Asta-i cuiul. Dupa care stai cuminte un timp, o lasi sa-ti spuna ca nu-i pasa, sa stea cu coada pe sus, sa faca ce vrea ea ca sa se simta deasupra situatiei si o sa vezi cum incepe sa se inmoaie, sa se mai gandeasca, sa-ti stearga din defecte, sa-ti uite din greseli si incet-incet sa te vada din nou ca fiind bun pentru ea. Asta-i cuiul ruginit. Tu poti sa astepti, nu esti ca ea, slab. Ce, cat dureaza sa rugineasca un cui si sa faca aia tetanos? Nu mult. Doar o stii, e moale, te iubeste proasta, ii spui de doua ori "pisi" si gata, cade in poala ta, nici nu apuci sa te dezmeticesti. Si de-aici, e simplu, ii spui ce vrea sa auda si o tii langa tine pe termen nedefinit. In timpul asta tu poti sa fii tu, ba chiar si sa vii cu pretentii ca doar, vorba aia, o faci fericita deci tre' sa te faca si ea pe tine. Ce, e prea mult sa faca aia sau aia din iubire? Pai spune-i ca nu crezi ca te iubeste si o sa se dea de 3 ori peste cap sa-ti demonstreze ce pura e ea si ce mult te iubeste si cum numai pe tine te-a dorit asa si cum numai cu tine isi pierde mintile instantaneu. Si gata, iar ai pus-o la locul ei. Si uite-asa poti s-o tii cat vrei tu, e simplu, bai. Odata ce ti-ai dat seama care-s butoanele, nu-ti ramane decat sa apesi pe ele. Dar un lucru e clar, tre' sa fii alunecos. Stii cum ne place noua sa le vanam pe ele, caprioarele? Si stii cum nu ne mai plac asa de mult dupa ce le-am prins si ne-am jucat cu ele si le-am tavalit bine? Eh, uite-asa le place lor sa fie vanate. De unde rezulta ca daca nu le vanam noi ca nu mai avem chef, o sa ne roage ele s-o facem. Si-o sa-si falfaie cate-un copanel prin fata ochilor nostri sau o sa bata din gene ca niste vulnerabile perverse, doar-doar ne-om infoia putin si le-om lua pe sus. Crede-ma, se alinta cand spun "Vai, nu putem fi nici prieteni, nici iubiti". De fapt au niste fluturi cat casa si le bate inima aia slaba si buna de nimic mai-mai sa le crape daca mai scapi cate-o dulcegarie din cand in cand. Asa ca, in timp ce ea isi face mani-pedi, epilat, frezat, calcat, aranjat (lucruri pe care nici n-o sa le observi vreodata), tu noteaza-ti cateva expresii telenovelistice in carnetel si baga-le prin rotatie cand incepe "mimoza" sa se razvrateasca.
Sfaturi grele, bai. N-ai cum sa dai gres cu ele! ;)

Alive and kicking

Si iacata ca a fost nevoie de vreo doua luni ca sa pot da ochii din nou cu blogu' meu. Dupa grozaviile pe care le-am scris in ultimele posturi, de fiecare data cand deschideam pagina asta, imi venea sa vomit. Deci da, s-a gatat si iubirea mea de atunci, a murit dragostea noastra, floare-albastra, floare-albastra. S-a dus nabii, cum se duc toate mai devreme sau mai tarziu. In cazul meu e intotdeauna mai devreme ;).
Oricum, recuperarea a fost usoara si scurta, intre timp a venit vara de-a dreptul, am cunoscut oameni noi, am fost la nunti, m-am plimbat, am fost in Vama... DAAAA, am fost in Vama. O sa insist putin pe Vama.
Am fost chiar si in week-endul trecut. Frate, are ceva locul ala, nu stiu ce. N-a mai ramas mare lucru din Vama de acu' ceva ani, mai e doar un iz de hippie, flower-power, make love not war sau sex, drugs & rock'n'roll. E mai mult un mit, te chinui putin ca sa-i gasesti spiritul. Pentru ca intre timp preturile au devenit nesimtite, oamenii au devenit nesimtiti, mai ales aia care nu au ce cauta acolo dar vin sa ne deranjeze pe noi, ceilalti. Dar pentru mine inca merita sa merg pentru ca ultimele 2 dati am fost cu grupul care trebuia, muzica de-acolo e fix pe gustul meu iar faptul ca nimeni nu analizeaza pe nimeni si nu incomodeaza cu priviri care evalueaza cantitate sau calitate e fix ce-mi place. Peace! Asta-i gen Bob Marley, in timp ce-i iese fum pe toate orificiile. Am ratat ocazia sa fumez dar cu berea m-am inteles bine. Si cand m-am plictisit de ea, m-au ajutat whiskey si cola ;). Nici sexul in cort, in timp ce soarele iese din mare, nu-i rau.
Cu alte cuvinte, vara asta a fost misto. Ce-i si mai misto la ea, e faptul ca nu s-a terminat :D. Urmeaza un concediu de o saptamana, inca nu stiu pe unde si cel putin inca o Vama.
Intre timp, invat sa merg pe role. Asta da distractie! Imi place de mor!

I missed you so much

Mi-e dor de tine de mor. Nu stiu cum nu vezi prin mine ca printr-un acvariu. Nu stiu cum poti sa ma intrebi daca mi-a fost dor de tine cu privirea aia rugatoare, ca si cum viata ta ar depinde de raspunsul meu. Normal ca mi-a fost, normal ca am tanjit. Stii cand mi-ai spus ca sufletul tau geme dupa mine? Eh, asa ma simt eu acum. As pleca de acasa acum si m-as lipi de tine numai ca sa-ti simt pulsul, nu mi-ar trebui altceva.
As vrea sa avem putin timp pentru noi, sa ne bucuram unul de altul, sa pot sa-ti spun tot ce simt fara sa ma tem ca esti prins cu altceva si n-ai avea timp sa reactionezi in consecinta. Vreau sa ne purtam ca niste indragostiti, sa o luam razna, sa ne pierdem mintile si sirul imbratisarilor si al noptilor petrecute impreuna.
Am senzatia ca iti e greu sa-ti comunici emotiile. Dar probabil si tu ai aceeasi senzatie in legatura cu mine. Suntem cam la fel de ciudati. Se pare ca privirea mea de caprioara nu e suficient de sugestiva dar nici nu stiu daca sa te coplesesc cu tot ce simt sau sa ti le picur treptat ca sa ai timp sa digeri.
Oricum, cert e ca ma iau prea in serios. Eu nu stiu sa iubesc relaxat, eu sunt grava si incrancenata si... dramatica. Si sunt o toanta pentru ca scriu toate lucrurile astea aici in loc sa ti le spun in fata. Si sa-ti intre bine in cap, de blogul asta n-o sa dai in viata ta cu ochii :).
I want to talk like lovers do!

Lovefull

Ieri am vorbit cu fostul meu iubit. Mama, da' iubit a mai fost, nu gluma. L-am iubit pe omul asta de nu-i adevarat. In 7 luni mi-a dat viata peste cap cum nici nu-mi imaginam. Cand mi-a spus prima data ca ma iubeste, am crezut ca lesin dar eram intr-un club si muzica era prea tare ca sa-mi pierd cunostinta. Cand am ajuns acasa din club, trebuia sa terminam de montat un pat. Ce dracu' sa mai montezi cand noi eram pe alta planeta dupa alcoolul pe care il consumasem si dupa sentimentele care tocmai ne izbisera in moalele capului? Am facut sex de parca era ultima noapte din viata noastra. Cand m-a cerut in casatorie am vrut sa plec spre starea civila in toiul noptii sau cel putin sa raman gravida.
A fost o perioada atat de intensa incat m-a ars ca pe o lumanare. Iar cand lucrurile au inceput s-o ia la vale, m-am spalat pe maini (expresia lui preferata) cum nici nu speram ca o pot face. Cred ca undeva in subconstient stiam ca suferinta e direct proportionala cu intensitatea sentimentelor si ca el m-ar putea face sa sufar atat de rau incat sa nu mai fiu eu, sa nu-mi mai revin in veci. Asa ca in momentul in care n-a mai fost bine, am oprit totul inainte sa fie rau. Si l-am sunat intr-o seara si i-am spus ca vreau sa ne despartim. Nu mi-a fost usor sa ma despart de el stiind ca il iubesc si ma iubeste. Multi oameni cauta iubirea si reciprocitatea o viata intreaga. Dar m-am convins chiar dinainte de el ca iubirea nu e de ajuns. Oricat de paradoxal ar suna, chiar oribil, IUBIREA NU E DE AJUNS, doamnelor si domnilor...
Ieri mi-a dat de inteles ca e cu cineva. Ok, perfect normal, si eu sunt cu cineva si-mi este foarte bine. Dar foarte bine. Atunci de ce sunt geloasa? De fapt, am fost atunci, pe moment. N-a fost nevoie de mai mult de un minut sa pun niste lucruri in balanta si sa inteleg ca imi e de o mie de ori mai bine acum. Doar ca pe el l-am iubit dinainte sa fim impreuna, asa cum am aflat ulterior ca a patit si el. Si ne-am dorit relatia asta atat de mult, incat n-am acceptat prea usor ideea ca nu poate functiona, ca e un fat nascut mort.
Probabil ca o sa-l iubesc intotdeauna pentru ce mi-am imaginat sau mi-am dorit in legatura cu el, dar nu pentru ce este el de fapt. Si stiu sigur ca nu am putea avea o viata impreuna, oricate sentimente sau senzatii ar starni in mine. Asa ca ii spun cu voce tare "Adio" acestei iubiri, sper sa fie fericit, eu cu siguranta am grija de fericirea mea in timpul asta si ii spun "Bun venit" noii mele iubiri, cu bratele deschise.
Iubesc, deci exist!

Shoot me

Cred ca te iubesc. Acum ce naiba fac? Chiar trebuia sa fii "asa perfect" incat sa ma indragostesc de tine? Nu te-ai putut abtine, nu? Mor de teama sa gandesc sau sa scriu asta, de spus nici nu concep s-o spun. Poate doar daca mi-ai da tu curaj si ai spune-o primul :P.
Chiar sunt in incurcatura, e prea devreme!!! Da, dar si tu esti prea bun, e-adevarat. Cum poti sa-mi spui "Esti adorabila si adorata. De mine, cel putin."? A fost cutremur sau ce? Ca mie mi-a fugit patul de sub fund. Si la replica asta si inainte de ea, cand erai in mine. Pardon, cand faceam dragoste.
Si cum sa ma smulgi de la shopping si sa ma prezinti mamei tale pe nepusa masa? Cum naiba sa faci asta cand eu sunt cu tenisi, tricou, blugi, parul prins intr-o coada neglijenta si arat ca o adolescenta tampita spre emo?
Si cand imi spui ca te fac fericit (desi eu nu fac nimic anume pentru asta) sau ca deja ti-e dor de mine in timp ce cobor din masina ta, cum crezi ca ma simt? Iti spun eu: praf! Asa ma simt. Imi pierd mintile instantaneu.
Si dupa toate astea si multe altele cum crezi ca pot eu sa-mi vad de viata, sa dorm fara tine, sa ma duc la serviciu sau sa ies cu fetele? Pai nu mai pot. Ca mi-ai pus valul pe creier. Acum stiu una si buna, vreau in bratele tale.
Uofff, ce ma enervezi... dragul meu!

Titlu

Nu stiu ce titlu sa pun acestei postari. Nici macar nu stiu despre ce vreau sa scriu aici dar parca simt nevoia sa ma deschid ca o carte si pagina asta de blog sa ia esentialul din mine si sa-l puna in cuvinte ca sa ma ajute sa exprim o stare. Si as vrea ca starea pe care o exprima sa fie una buna, de cald, de liniste, de placere si echilibru. De tarziu-in-noapte-in-haine-moi-din-bumbac-mancand-ciocolata-si-gandindu-ma-la-el.
Si as vrea sa exprime sentimentul de brate protectoare si iubire care se strecoara innebunitor de incet si umple goluri si vindeca rani si face totul frumos si bun. Si n-o sa spun "good things come to those who wait" pentru ca eu nici macar nu am zarit rabdarea vreodata, darmite s-o si cunosc personal. Dar lucrurile care vin incet au un farmec aparte, se savureaza mai bine, lasa un "after-taste" mai pronuntat. Stiu cum e si sa arzi lumanarea la ambele capete, am trecut pe-acolo si nu mi-a adus nimic bun. Si-mi spuneam atunci ca asa trebuie sa fie, ca daca nu e acum, nu mai e niciodata, ca pasiunea se serveste calda.
Am facut dragoste aseara. Nu-mi place expresia asta, de obicei spun ca am facut sex. Imi suna ca o expresie folosita de virgine cand vorbesc ele despre cum ar vrea sa fie prima data. Ele vor sa faca dragoste nu sex. Ei bine, eu voiam sa fac sex si am ajuns sa fac dragoste. Si imi dau seama ca asta a fost pentru ca asta am simtit, n-ai cum s-o confunzi cu altceva. Facem dragoste si dimineata, in timp ce bem cafea. Dar fara sa ne atingem. El face dragoste cu mine si in baie. In timp ce ma machiez, sta cu un pas in spatele meu si ma priveste in oglinda, fascinat, incercand sa descifreze un mister, incercand sa afle din ce substanta e facuta feminitatea.
Cel mai des se intampla ca gura lui sa faca dragoste cu sanii mei. Se impreuneaza cu pofta, el ma priveste recunoscator si adormim asa.
Desi nu e langa mine in noaptea asta, o sa adorm fericita. Macar pentru ce am trait pana acum, daca nu pentru promisiunea a ceea ce urmeaza.
Sper sa ne intalnim in vis.

If you don't love me, lie to me!

Am foarte multi prieteni de sex masculin. Selectia naturala. Dar unul singur imi este "prieten cel mai bun", asa cum am si o "prietena cea mai buna". Si-mi este drag de mor si mi-e foarte dor de el. Nimic nu se compara cu discutiile pe care le pot avea un barbat si o femeie cand nu exista nici cea mai mica tensiune sexuala intre ei, e incredibil! De la filme, carti, muzica, documentare, pana la experiente sexuale si relatii... totul se poate despica intre noi intr-o intelegere dincolo de cuvinte. Citeam la un moment dat in "De ce se tem barbatii de femei?" (o carte din colectia de psihologie a unei edituri) ca barbatii se tem, absolut inconstient, de faptul ca femeile ar putea, in urma actului sexual, sa aiba un orgasm care nu se mai termina, un orgasm devastator care pe ei i-ar pune in situatia de a nu mai sti ce sa faca. Sau ca exista complexul castrarii, teama ca in timp ce femeia "presteaza" sexul oral ar putea incerca sa sfasie si sa smulga obiectul adoratiei din simplul motiv ca si-l doreste numai pentru ea, neavand unul de la natura. Evident, dupa ce mi-am stapanit hohotele de ras, l-am sunat pe "frate-miu" (asa ii spun de cand era iubitul sora-mii) ca sa ma lamureasca si ne-am distrat copios pe tema asta.
Vorbim astazi si-mi spune ca vrea sa plece pentru 2 ani la un master in Danemarca pentru ca apoi sa emigreze in Noua Zeelanda. M-a dezolat foarte tare planul asta al lui. Desi locuim la 250 km distanta si ne auzim de vreo 2 ori pe luna, parca e mai bine sa-l stiu aici decat... acolo. Si am intrat in panica si l-am intrebat unde o sa fim peste 10 ani? O sa mai fim prieteni? O sa pastram legatura? Copiii nostri o sa se cunoasca? Uof, femeile... intrebari tipice pentru o femeie. M-am simtit ca si cum as pierde pe cineva foarte drag. La fel as reactiona si daca prietena mea cea mai buna (cu numele de scena "cele mai buze senzuale") ar pleca pe undeva, peste mari si tari.
Nu stiu cat de sanatos e conceptul asta de prieten/prietena cel/cea mai bun/buna, dar pentru mine sentimentul de apartenenta e vital, trebuie sa fiu "a cuiva" si nu la modul de a fi "detinuta" de cineva ci pentru siguranta, confort psihic, stabilitate... Aberatii... Sunt la a doua bere, e firesc...
Vorbeam mai devreme cu ea (mai exact, prietena mea) si-i spuneam cum ma indragostesc eu primavara. Nu stiu daca are legatura cu faptul ca e anotimpul in care m-am nascut dar primavara ma transform, lucrurile capata o alta forma si viata are alte valori si alt inteles. Si ma indragostesc. De necunoscuti. Merg pe strada si privesc oamenii, mereu mi-a placut sa-i disec dintr-o privire. Si daca vad vreun individ care-mi place, incep sa construiesc o poveste si sa-mi imaginez viata langa el. Nu, nu sunt obsesiva, imi trece in aceeasi zi, nu traiesc vreo drama imaginandu-mi despartirea de el :)), e doar o chestie de moment. Dar e placut. Quite refreshing, I might add :).
Zilele astea sunt ocupata cu indragosteala de... prietenul meu. Nu e chiar un necunoscut dar nici nu ne stim prea bine. E un tip cu o viata interna foarte agitata, il vad framantat de tot felul de trairi si nu pot sa-l citesc. Nu stiu cat o sa dureze relatia asta, ceva ma face sa simt ca nu foarte mult. Dar altceva ma face sa ma bucur de ea sau sa sufar pentru ea cu motoarele turate la maxim. Bag intr-a cincea si calc pedala pana la podea. Pentru ca eu sunt o persoana foarte tactila, asa cum imi place sa ma descriu. Simt nevoia sa ating si sa fiu atinsa constant. Nici nu e nevoie ca la capatul atingerilor sa fie sex... daca-i simt caldura pielii si pulsul si respiratia, sunt fericita. Si el ma face sa ma simt fericita sau sa mi se para ca sunt, nici nu conteaza, nici nu stiu ce inseamna de fapt sa fiu fericita si cat ar trebui sa dureze sau care sunt "simptomele". Deci as putea foarte bine sa spun ca sunt.
Problema e ca abia acum devin obsesiva. Fostul meu iubit imi spunea "octopussy" pentru ca atunci cand dormeam il imbratisam cu maini, picioare, cu tot corpul si daca as fi putut sa-l "trag pe nas" sa fie in mine, numai al meu, cat timp vreau eu, ar fi fost perfect. Asa ma trezesc facand cu fiecare barbat care reactioneaza chimic cu mine. O noapte-doua pe saptamana nu ajung niciodata. M-am trezit duminica dimineata in bratele prietenului meu (deocamdata nu a ajuns la statutul de "iubit") care dormea inca. Si care statea lipit de mine, deci practic ma atingea din cap pana-n picioare. Am mai stat 2 ore nemiscata ca sa ma bucur si in stare de veghe de atingerea lui!!! Normal ca dupa ce a plecat mi s-a facut dor in secunda urmatoare. Asa sunt eu construita, sa am pe cineva care sa fie mereu acolo, sa ma sufoce, pentru ca si eu sunt foarte buna la asta :).

Pe genericul de final, sa bagam coloana sonora adecvata :).