If you don't love me, lie to me!

Am foarte multi prieteni de sex masculin. Selectia naturala. Dar unul singur imi este "prieten cel mai bun", asa cum am si o "prietena cea mai buna". Si-mi este drag de mor si mi-e foarte dor de el. Nimic nu se compara cu discutiile pe care le pot avea un barbat si o femeie cand nu exista nici cea mai mica tensiune sexuala intre ei, e incredibil! De la filme, carti, muzica, documentare, pana la experiente sexuale si relatii... totul se poate despica intre noi intr-o intelegere dincolo de cuvinte. Citeam la un moment dat in "De ce se tem barbatii de femei?" (o carte din colectia de psihologie a unei edituri) ca barbatii se tem, absolut inconstient, de faptul ca femeile ar putea, in urma actului sexual, sa aiba un orgasm care nu se mai termina, un orgasm devastator care pe ei i-ar pune in situatia de a nu mai sti ce sa faca. Sau ca exista complexul castrarii, teama ca in timp ce femeia "presteaza" sexul oral ar putea incerca sa sfasie si sa smulga obiectul adoratiei din simplul motiv ca si-l doreste numai pentru ea, neavand unul de la natura. Evident, dupa ce mi-am stapanit hohotele de ras, l-am sunat pe "frate-miu" (asa ii spun de cand era iubitul sora-mii) ca sa ma lamureasca si ne-am distrat copios pe tema asta.
Vorbim astazi si-mi spune ca vrea sa plece pentru 2 ani la un master in Danemarca pentru ca apoi sa emigreze in Noua Zeelanda. M-a dezolat foarte tare planul asta al lui. Desi locuim la 250 km distanta si ne auzim de vreo 2 ori pe luna, parca e mai bine sa-l stiu aici decat... acolo. Si am intrat in panica si l-am intrebat unde o sa fim peste 10 ani? O sa mai fim prieteni? O sa pastram legatura? Copiii nostri o sa se cunoasca? Uof, femeile... intrebari tipice pentru o femeie. M-am simtit ca si cum as pierde pe cineva foarte drag. La fel as reactiona si daca prietena mea cea mai buna (cu numele de scena "cele mai buze senzuale") ar pleca pe undeva, peste mari si tari.
Nu stiu cat de sanatos e conceptul asta de prieten/prietena cel/cea mai bun/buna, dar pentru mine sentimentul de apartenenta e vital, trebuie sa fiu "a cuiva" si nu la modul de a fi "detinuta" de cineva ci pentru siguranta, confort psihic, stabilitate... Aberatii... Sunt la a doua bere, e firesc...
Vorbeam mai devreme cu ea (mai exact, prietena mea) si-i spuneam cum ma indragostesc eu primavara. Nu stiu daca are legatura cu faptul ca e anotimpul in care m-am nascut dar primavara ma transform, lucrurile capata o alta forma si viata are alte valori si alt inteles. Si ma indragostesc. De necunoscuti. Merg pe strada si privesc oamenii, mereu mi-a placut sa-i disec dintr-o privire. Si daca vad vreun individ care-mi place, incep sa construiesc o poveste si sa-mi imaginez viata langa el. Nu, nu sunt obsesiva, imi trece in aceeasi zi, nu traiesc vreo drama imaginandu-mi despartirea de el :)), e doar o chestie de moment. Dar e placut. Quite refreshing, I might add :).
Zilele astea sunt ocupata cu indragosteala de... prietenul meu. Nu e chiar un necunoscut dar nici nu ne stim prea bine. E un tip cu o viata interna foarte agitata, il vad framantat de tot felul de trairi si nu pot sa-l citesc. Nu stiu cat o sa dureze relatia asta, ceva ma face sa simt ca nu foarte mult. Dar altceva ma face sa ma bucur de ea sau sa sufar pentru ea cu motoarele turate la maxim. Bag intr-a cincea si calc pedala pana la podea. Pentru ca eu sunt o persoana foarte tactila, asa cum imi place sa ma descriu. Simt nevoia sa ating si sa fiu atinsa constant. Nici nu e nevoie ca la capatul atingerilor sa fie sex... daca-i simt caldura pielii si pulsul si respiratia, sunt fericita. Si el ma face sa ma simt fericita sau sa mi se para ca sunt, nici nu conteaza, nici nu stiu ce inseamna de fapt sa fiu fericita si cat ar trebui sa dureze sau care sunt "simptomele". Deci as putea foarte bine sa spun ca sunt.
Problema e ca abia acum devin obsesiva. Fostul meu iubit imi spunea "octopussy" pentru ca atunci cand dormeam il imbratisam cu maini, picioare, cu tot corpul si daca as fi putut sa-l "trag pe nas" sa fie in mine, numai al meu, cat timp vreau eu, ar fi fost perfect. Asa ma trezesc facand cu fiecare barbat care reactioneaza chimic cu mine. O noapte-doua pe saptamana nu ajung niciodata. M-am trezit duminica dimineata in bratele prietenului meu (deocamdata nu a ajuns la statutul de "iubit") care dormea inca. Si care statea lipit de mine, deci practic ma atingea din cap pana-n picioare. Am mai stat 2 ore nemiscata ca sa ma bucur si in stare de veghe de atingerea lui!!! Normal ca dupa ce a plecat mi s-a facut dor in secunda urmatoare. Asa sunt eu construita, sa am pe cineva care sa fie mereu acolo, sa ma sufoce, pentru ca si eu sunt foarte buna la asta :).

Pe genericul de final, sa bagam coloana sonora adecvata :).

Cliche

Inca visez la povestea mea perfecta de dragoste. Poate chiar am avut-o deja. Nu spune nimeni ca o poveste de dragoste ca-n filme dureaza pana la sfarsitul vietii. La naiba, nu mai stim nimic despre protagonisti dupa ce se termina filmul, avem voie sa ne imaginam orice si sa ne hranim cu asta pana nu mai putem.
Dar eu vreau sa visez la povestea mea de dragoste, asa am eu chef. Nu ma intereseaza nimic din ce-mi va spune oricine, din ce mi se va intampla, din tot ce voi simti, trai, auzi, vedea. Si pana la urma cred ca asta-i si ideea, sa treci pe langa ea, s-o simti atat de aproape dar sa nu se implineasca niciodata.
Povestea mea de dragoste e dramatica, asa, ca mine. Ea se desfasoara intre 2 oameni cum nu se poate mai nepotriviti unul pentru altul. Intre 2 oameni carora nimeni nu le da nici o sansa. Nici macar ei nu-si dau vreo sansa. Dar iubirea e acolo, amandoi o stiu, e acolo de ani de zile. Si incearca s-o contureze si aproape reusesc numai ca e ca un obiect din vis, care dispare cand vrei sa-l atingi.
E pedeapsa mea. Trebuie sa iubesc o absenta si sa-mi traiesc viata cu povestea asta de dragoste ascunsa undeva, s-o protejez si s-o tin in viata pentru ca voluptatea suferintei nu se compara cu nimic...
I'm just a freakin' drama queen!

Achtung!

3 luni am tot planuit si planificat si calculat si gandit. Cum ce? Plecarea la Viena de Craciun! Numitul "Pisi" aka my boyfriend a avut multa treaba: a cautat harti, a marcat traseul pe care urma sa-l parcurgem si mi-a facut planul amanuntit al fiecarei zile. Ma rog... i-am spus ca nu-i amuzant si ca-l suspectez ca ar fi maniac. Dar pentru ca stim cu totii treaba aia cu socoteala de-acasa, planul nostru a fost deturnat din prima. Adicatelea trenul in care trebuia sa calatorim confortabil la cuseta o noapte-ntreaga ca sa ne trezim la 9 dimineata in draga de Viena a fost suspendat pentru ca ungurii n-au avut chef sa-l lase sa treaca pe la ei. Si-atunci pisoiul aventurier a zis pe jumatate triumfator, pe jumatate temator ca am face bine sa inchiriem o masina. Naspa. Naspa pentru ca e incepator si 1150 km dus... nu-s putini. Dar dupa ce am intors problema pe toate partile, ca sa zic asa, am ramas la varianta rent-a-car. Acestea fiind spuse, ne imbarcam noi frumusel mai dupa pranz ca sa nu plecam cu noaptea-n cap si-i dam pedala. Ma rog... e-un mod de-a spune... pedala ii dai dupa ce demarezi iar pisoiul avea mici probleme cu treapta 1 de viteza. Iar eu, cum vedeam ca-i moare (:D), cum porneam avariile. Eram fata cu avariile.

Din fericire, dupa multe peripetii (ploaie, ceata, noapte, zapada) am ajuns in Viena a doua zi disperati de foame si de oboseala. Si ajungem in zona hotelului da' nu-l gaseam. Asa ca merge pisoiul la un domn si-i zice: "Excuse me, can I ask you something?" iar domnul ii zice: "Ce anume?". Ne directioneaza spre hotel si intr-un final apoteotic ne vedem si cazati. Hotelul dragut, zona misto, Viena finally!!!

Cred ca n-are rost sa explic ce misto e orasul, toata lumea isi poate imagina. In schimb romani la greu. 2 dintre ei care mi-au ramas pe retina erau chiar din grupul nostru. Unul din ei ii povestea altuia in autocarul in care am facut turul orasului: "Ba, azi m-am dus la 9 la micul dejun si n-am mai gasit aproape nimic. Astia au lasat mancare la misto. Si cand i-am spus ospataritei sa-mi dea niste paine s-a facut ca nu intelege." Pai normal ca nu intelgea saraca daca tu-i spuneai in romana. Si probabil era inca siderata de cat poate un om sa manance la micul dejun cand e moaca. Si ca sa fie omu' in ton cu ce gandeam eu mai scoate una: "Maine ma trezesc la 6 ca sa mananc tot". Mergi cu Domnu'! Mananca si masa daca vrei!

Al doilea specimen era un nene cu un chef de viata imprimat pe fata de-ti venea sa-i dai o lama ca sa nu se mai chinuie. Tocmai vizitam castelul Schonbrunn care e superb si foarte incarcat de istorie. Iar ca ghid aveam o romanca stabilita acolo, o doamna care mergea spre 50 de ani bine de tot dar care arata de 30 si ceva si era de-o energie debordanta. Grupul nostru era al treilea sau al patrulea caruia ea ii recita aceeasi poveste pe ziua respectiva dar nici urma de plictiseala sau "hai s-o scurtam". Eh, cum ne plimbam noi prin camerele castelului, in timp ce noi ceilalti cascam gura, domnul nostru se mai aseza pe cate un scaun. Iar la intrebarea "Sunteti obosit?" a raspuns, dragul de el, "M-am nascut obosit". E posibil asa ceva?!? L-a rugat cineva sa vina???
Facand abstractie de cei 2 parameci, totul a fost ok, am trecut si pe la castelul Belvedere, am fost si la concertul de Craciun din palatul Hofburg, am fost la shopping pe Mariahilfer Strasse, am baut cafea intr-o librarie, am mers cu metroul la suprafata, am mancat o pizza oribila, am intrat in Domul Sf. Stefan in prima zi de Craciun, am intrat in cofetaria in care laboratorul e ca un acvariu si poti sa te uiti la cofetari cum mesteresc torturi, am pierdut vremea prin mall-ul de langa hotel... treburi, socoteli. Si pentru ca rupeam unele cuvinte in germana (invatate acu' ceva ani dintr-o curiozitate tipica mie din manualele sora-mii), ii explicam pisoiului una-alta. Dar cel mai mult i-a placut cum suna "Achtung!".

Vederea de la camera noastra situata la etajul 4 al hotelului, deasupra mall-ului Lugner City

Complexul proiectat de Hundertwasser

Portile palatului Belvedere

2 pescarusi grasani :)

Intr-un mod destul de evident, aceasta este o trasura trasa de cai :)

Cofetareasa din acvariu

O alee de langa Schonbrunn care probabil e superba vara

Mariahilfer Strasse vazuta noaptea dintr-o cafenea

Locul "strajarului"

All I want for Christmas...

Eu nu vreau multe de Craciun. Doar sa fie frumos, dragut, caldut, romantic, delicios, pupacios, iubitor si cu multe cadouri, zapada, vin fiert, semineu, sosete groase, vitrine ornate, brazi impodobiti, colinde, povesti, magie, stelute :D. Modesta, nu?

Hai ca se poate. De-aia mergem la Viena. Daca nici acolo nu e asa... atunci unde? Mai e o saptamana pana atunci si as vrea sa fac in asa fel incat sa dorm in timpul asta ca sa nu mai numar orele. Si sa mearga my evil twin sister la serviciu in locul meu, sa se certe cu sefu', sa ceara o marire de salariu, sa negocieze o prima grasa si sa mai puna la punct una-alta. Si dup-aia sa vina acasa cu prima si marirea si sa mi le dea mie fara pretentii pentru ca la cate cadouri tre' sa cumpar, as avea nevoie de o finantare UE.

Si as mai vrea, daca se poate, sa nu dau nas in nas cu prea multi romani cu hauru' la vedere care merg la Viena sa se sparga in figuri cu telefoanele, ceasurile si pumele lor, care este.

Si vreau sa ma plimb mult, mult si sa fie frumos, frumos, ca in filmele alea juicy de Craciun in care toata lumea se indragosteste de toata lumea si e pace pe Pamant si peste tot se aud clopotei si cantece de Craciun.

Cred ca deja sunt plecata de-acasa. Fara bagaje.

The simple pleasures in life

De fapt, inauntrul meu locuieste o pisica. Am uitat sa-ti spun. Din cauza asta sunt foarte lenesa dimineata, imi place sa ma tolanesc si sa ma intind, imi place sa fiu alintata si mangaiata si imi place sa torc. In timpul zilei nu am timp de pisiceala. Dar daca seara cand ajung acasa nu am ceva urgent de facut, ma poti gasi in cada, marinata in saruri de baie cu aroma de lavanda, citind si gandindu-ma la ce mare serviciu imi fac pentru ca-mi acord astfel de momente. Regula de aur este ca aceasta activitate trebuie sa fie insotita de o coloana sonora corespunzatoare.
In week-end pisiceala se prelungeste cu o iesire in oras intr-un loc mirific. Vreau sa spun de-a dreptul mirific, adica unul care te transpune intr-o alta stare. Unul din locurile astea e o ceainarie rupta din orasul asta, din tara asta, din lumea asta. Acolo, pe o muzica chill out, cu un ceai absolut delicios si niste "rontaieli", cum le spun eu, pisica mea toarce de-a dreptul satisfacuta.
Apoi sunt momentele in care merg la film. Fie ce-o fi, nimic nu se compara cu un film vazut in cinematograf. Cu ditamai ecranul in fata, nu ai cum sa nu te rupi de viata ta si sa iei parte la ce se petrece acolo, nu ai cum sa nu te gandesti la cum ai face tu daca ai fi in locul ei sau in locul lui.
Mai rare dar si mai savuroase sunt momentele in care hodoronc-tronc primesc un telefon cu o invitatie la nu-stiu-ce concert de jazz sau indie sau fusion cu nume de care n-am auzit niciodata dar care ajung sa-mi placa la nebunie. Devorez tot ce inseamna parte a artei spre care nu ma inclin din proprie initiativa, nestiind ca exista.
Alta activitate care-mi place, desi nu prea vreau sa recunosc, este sa gatesc pentru el. Expresia aia sincera de placere, din momentul in care a gustat mancarea si pana a apucat sa-mi spuna ce buna e, face toti banii. Cand nu e el, mananc si gatesc atat cat e nevoie ca sa supravietuiesc. Dar daca am pentru cine, ma joc prin bucatarie cu ingredientele in asa fel incat sa-i fac pe plac.
O placere pe care o pastrez pentru mine (din simplul motiv ca nu toata lumea e amatoare de asa ceva) este sa-mi cumpar si sa gust tot felul de branzeturi cu mucegai, fructe de mare, pui cu migdale, pui cu gorgonzola, dressing blue cheese, sushi sau orice imi mai face mie cu ochiul prin supermaket-uri sau restaurante. Deh, curiozitate specifica pisicii.
Si uite-asa, pe ici, pe colo, imi asezonez viata in asa fel incat sa fie delicioasa :)

Leapsa reloaded

Ambasadoarea zice-asa: "sa spunem pe nume celor 10 lucruri care ne inspaimanta, dar intr-o maniera funny, ca sa nu ne luam la tranta cu depresiile mai abitir ca pana acum:)".
La care Dramaqueen zice-asa: cred ca ma tem ca:
1. O sa chelesc atat de tare incat Ambasadoarea o sa fie mai invidioasa pe mine decat este Sinead O'Connor pe ea;
2. O sa ma marit cu un barbat muuuuuult mai in varsta decat mine si nu neaparat bogat.
3. O sa ma apuc sa cant daca mai merg intr-un bar de karaoke si o sa fiu izgonita din oras din cauza asta;
4. O sa am o fiica pe care n-o sa pot s-o tin in casa sau virgina prea mult timp;
5. O sa vreau sa fiu fotomodel cand o sa trec prin criza varstei de 30 de ani (pe asta mai am 5 ani la dispozitie s-o previn) pt ca o sa am nevoie de tot felul de confirmari;
6. La nunta ei, Ambasadoarea o sa ma imbrace ca pe o fondanta roz sau mov si o sa ma simt ca ursul de la circ in loc sa ma simt ca o domnisoara de onoare ce ma aflu;
7. Sora-mea o sa se marite si o sa aiba copii inaintea mea iar taica-miu o sa-mi spuna ca a stiut mereu ca ceva nu e in regula cu mine;
8. O sa-mi incui cheile in masina (daca ma hotarasc sa dau de permis in viata asta si sa-mi iau o masinuta draguta);
9. La nunta ei, Ambasadoarea n-o sa puna Rammstein;
10. Dupa nunta ei, Ambasadoarea o sa vrea sa ma ia pe mine in luna de miere in locul sotului ca sa nu mai aiba motiv de divort :))

Despre vise(le mele)

Sunt absolut convinsa ca toata lumea e fascinata de vise (la cele nocturne ma refer) si de interpretarea lor. Pe mine nu ma intereseaza interpretarea lor populara, nu intru pe site-uri gen mamaomida.ro (daca exista asa ceva) iar din "Interpretarea viselor" a lui Freud am citit doar cateva pagini. De fiecare data cand imi amintesc ceva ce am visat, incerc sa leg imaginile respective de viata reala, constienta si de intamplarile din timpul starii de veghe. Sunt sigura ca exista si o parte mistica a problemei dar nu prea ma pricep eu s-o descopar.
Si ca sa trec la subiect, vreau sa scriu despre cel mai ciudat vis pe care l-am avut pana acum. Se facea ca eram in pat, culcata pe partea stanga si ma percepeam la persoana I, nu eram undeva sus, detasata. Si cum stateam eu asa in pozitia mai sus mentionata, imi priveam partea inferioara a corpului unde... ce sa vezi?... aveam nici mai mult, nici mai putin decat una bucata penis. Al meu. Adica atasat de mine. Si ca si cum asta n-ar fi fost suficient, ma si masturbam :
Nu-mi amintesc senzatia, nu stiu daca imi placea sau nu dar teoretic... ar fi trebuit sa-mi placa, nu? Mai ciudat e ca imi recunosteam corpul si nu mi se parea nefiresc sa am ceva in plus. Stiu sigur despre mine ca sunt femeie, sunt heterosexuala fara dubii si nu mi-as dori un penis al meu.
De unde deduc, printr-o logica de fier, ca nu poate decat sa insemne dorinta mea de control, de a lua problema in mana, ca sa zic asa :)
Din aceeasi serie pe care as putea s-o numesc "Control freak", sunt visele in care sunt la volan. Initial, pentru ca nu condusesem niciodata, nu aveam pedale si schimbator de viteze dar faceam minuni cu volanul. Acum, dupa ce am facut scoala de soferi, fac in vis tot felul de manevre de precizie dar intotdeauna am piedici cum ar fi faptul ca stiu unde sunt pedalele si pe care trebuie sa calc, dar nu le simt.
Poate in curand o sa visez ca merg perfect pe un drum lin sau (de ce nu?) ca stau bine-merci in dreapta si nu ma deranjeaza sa conduca altcineva ;).