L-am facut mult sa sufere. Pe cat de mult l-am iubit, pe atat de mult l-am chinuit. Iar acum a venit momentul sa platesc. L-am tarat in noua mea viata. Nu i-am dat de ales. A renuntat la tot si a venit dupa mine, PENTRU mine, CU mine. A renuntat la ABSOLUT tot pentru mine. Si l-am vrut cu mine pentru ca era tot ce stiam si aveam nevoie de el ca de un punct de reper intr-o lume noua si complet necunoscuta. Nu stiu cum naiba e facuta iubirea asta ca nu eram pregatita pentru ceva definitiv si undeva, inauntru, stiam ca nu cu el trebuie sa fie "definitiv". Daca as fi fost atat de puternica precum ma cred, ar fi trebuit sa-i spun la timp. Sa calc peste iubirea mea si sa fiu corecta, sa nu-i iau tot. Sa nu-i fac rani atat de adanci si sa evit mustrarile de constiinta care nu lasa sa dorm in noaptea asta. Cel mai greu imi e cand imi dau seama ca e singurul care m-a iubit cu tot sufletul si singurul pe care eu l-am iubit cu adevarat. Inca mai are un ton de apel cu vocea mea, strigandu-l pe numele de alint: "Booooobu! Bobiiiiiiicu!".
Sper sa fii fericit, Bobu, dragul meu. Si sa ma ierti. Si sa ma uiti putin, nu de tot.
7 comentarii:
In secunda in care am terminat de citit ultimul cuvant m-am inecat cu propria-mi saliva, I guess, si s-a pornit o tuse de-ai fi zis ca-mi dau duhu'... trebuia sa iti povestesc, sa nu stai cu griji;)
Hell-ul e in imaginatia noastra, in temerile noastre, in lucruri nefacute la timp care taraie dupa ele consecinte sau ceva;;)
Tu esti un om bun si oamenilor buni li se intampla lucruri bune. Asa de simplu e.
Stiu de ce m-am inecat. M-a emotionat pana-n strafunduri si cata (!!!)dovada de iubire sa poti sa scrii "uita-ma putin, nu de tot"...
Draga mea, ai grija cu saliva aia, cu inghtitul... stii tu, poate unele lucruri nu-ti priesc :))
Sunt mai bine azi, da? Am revenit la glumele mele obisnuite care-mi plac pt ca nu-ti plac tie.
Stiu ca esti alaturi de mine, stiu ca ai fost mereu, chiar si fara sa-mi scrii sau fara sa vorbim la telefon.
Asta cu "esti un om bun"... mai bine nu mi-o mai spui pt ca atunci toate mi se par si mai nedrepte. Desi stiu ca sunt un om bun, cel mai bun si cel mai modest. Si stiu ca o sa fie bine. Dar pana atunci, ne mai chinuim pe ici, ne mai zvarcolim pe colo si uite-asa mai trece timpul.
Pup pe nas!
Si oricum, atata timp cat muncesti pt mine, ca sa traim fericite si lipsite de griji o viata-ntreaga, nu am cum sa nu fiu alaturi de tine, intelegi?!:))
daca imi permiti un comentariu...l-as cita pe Sartre: INFERNUL SUNT CEILALTI!
si as adauga ca si noi contribuim considerabil la propriul infern.
Ai dreptate, de fapt ne construim singuri infernul prin faptele proprii sau acceptand faptele altora.
Sunt impresionat! :)
Rili? De ce? :)
Trimiteți un comentariu