Achtung!

3 luni am tot planuit si planificat si calculat si gandit. Cum ce? Plecarea la Viena de Craciun! Numitul "Pisi" aka my boyfriend a avut multa treaba: a cautat harti, a marcat traseul pe care urma sa-l parcurgem si mi-a facut planul amanuntit al fiecarei zile. Ma rog... i-am spus ca nu-i amuzant si ca-l suspectez ca ar fi maniac. Dar pentru ca stim cu totii treaba aia cu socoteala de-acasa, planul nostru a fost deturnat din prima. Adicatelea trenul in care trebuia sa calatorim confortabil la cuseta o noapte-ntreaga ca sa ne trezim la 9 dimineata in draga de Viena a fost suspendat pentru ca ungurii n-au avut chef sa-l lase sa treaca pe la ei. Si-atunci pisoiul aventurier a zis pe jumatate triumfator, pe jumatate temator ca am face bine sa inchiriem o masina. Naspa. Naspa pentru ca e incepator si 1150 km dus... nu-s putini. Dar dupa ce am intors problema pe toate partile, ca sa zic asa, am ramas la varianta rent-a-car. Acestea fiind spuse, ne imbarcam noi frumusel mai dupa pranz ca sa nu plecam cu noaptea-n cap si-i dam pedala. Ma rog... e-un mod de-a spune... pedala ii dai dupa ce demarezi iar pisoiul avea mici probleme cu treapta 1 de viteza. Iar eu, cum vedeam ca-i moare (:D), cum porneam avariile. Eram fata cu avariile.

Din fericire, dupa multe peripetii (ploaie, ceata, noapte, zapada) am ajuns in Viena a doua zi disperati de foame si de oboseala. Si ajungem in zona hotelului da' nu-l gaseam. Asa ca merge pisoiul la un domn si-i zice: "Excuse me, can I ask you something?" iar domnul ii zice: "Ce anume?". Ne directioneaza spre hotel si intr-un final apoteotic ne vedem si cazati. Hotelul dragut, zona misto, Viena finally!!!

Cred ca n-are rost sa explic ce misto e orasul, toata lumea isi poate imagina. In schimb romani la greu. 2 dintre ei care mi-au ramas pe retina erau chiar din grupul nostru. Unul din ei ii povestea altuia in autocarul in care am facut turul orasului: "Ba, azi m-am dus la 9 la micul dejun si n-am mai gasit aproape nimic. Astia au lasat mancare la misto. Si cand i-am spus ospataritei sa-mi dea niste paine s-a facut ca nu intelege." Pai normal ca nu intelgea saraca daca tu-i spuneai in romana. Si probabil era inca siderata de cat poate un om sa manance la micul dejun cand e moaca. Si ca sa fie omu' in ton cu ce gandeam eu mai scoate una: "Maine ma trezesc la 6 ca sa mananc tot". Mergi cu Domnu'! Mananca si masa daca vrei!

Al doilea specimen era un nene cu un chef de viata imprimat pe fata de-ti venea sa-i dai o lama ca sa nu se mai chinuie. Tocmai vizitam castelul Schonbrunn care e superb si foarte incarcat de istorie. Iar ca ghid aveam o romanca stabilita acolo, o doamna care mergea spre 50 de ani bine de tot dar care arata de 30 si ceva si era de-o energie debordanta. Grupul nostru era al treilea sau al patrulea caruia ea ii recita aceeasi poveste pe ziua respectiva dar nici urma de plictiseala sau "hai s-o scurtam". Eh, cum ne plimbam noi prin camerele castelului, in timp ce noi ceilalti cascam gura, domnul nostru se mai aseza pe cate un scaun. Iar la intrebarea "Sunteti obosit?" a raspuns, dragul de el, "M-am nascut obosit". E posibil asa ceva?!? L-a rugat cineva sa vina???
Facand abstractie de cei 2 parameci, totul a fost ok, am trecut si pe la castelul Belvedere, am fost si la concertul de Craciun din palatul Hofburg, am fost la shopping pe Mariahilfer Strasse, am baut cafea intr-o librarie, am mers cu metroul la suprafata, am mancat o pizza oribila, am intrat in Domul Sf. Stefan in prima zi de Craciun, am intrat in cofetaria in care laboratorul e ca un acvariu si poti sa te uiti la cofetari cum mesteresc torturi, am pierdut vremea prin mall-ul de langa hotel... treburi, socoteli. Si pentru ca rupeam unele cuvinte in germana (invatate acu' ceva ani dintr-o curiozitate tipica mie din manualele sora-mii), ii explicam pisoiului una-alta. Dar cel mai mult i-a placut cum suna "Achtung!".

Vederea de la camera noastra situata la etajul 4 al hotelului, deasupra mall-ului Lugner City

Complexul proiectat de Hundertwasser

Portile palatului Belvedere

2 pescarusi grasani :)

Intr-un mod destul de evident, aceasta este o trasura trasa de cai :)

Cofetareasa din acvariu

O alee de langa Schonbrunn care probabil e superba vara

Mariahilfer Strasse vazuta noaptea dintr-o cafenea

Locul "strajarului"

All I want for Christmas...

Eu nu vreau multe de Craciun. Doar sa fie frumos, dragut, caldut, romantic, delicios, pupacios, iubitor si cu multe cadouri, zapada, vin fiert, semineu, sosete groase, vitrine ornate, brazi impodobiti, colinde, povesti, magie, stelute :D. Modesta, nu?

Hai ca se poate. De-aia mergem la Viena. Daca nici acolo nu e asa... atunci unde? Mai e o saptamana pana atunci si as vrea sa fac in asa fel incat sa dorm in timpul asta ca sa nu mai numar orele. Si sa mearga my evil twin sister la serviciu in locul meu, sa se certe cu sefu', sa ceara o marire de salariu, sa negocieze o prima grasa si sa mai puna la punct una-alta. Si dup-aia sa vina acasa cu prima si marirea si sa mi le dea mie fara pretentii pentru ca la cate cadouri tre' sa cumpar, as avea nevoie de o finantare UE.

Si as mai vrea, daca se poate, sa nu dau nas in nas cu prea multi romani cu hauru' la vedere care merg la Viena sa se sparga in figuri cu telefoanele, ceasurile si pumele lor, care este.

Si vreau sa ma plimb mult, mult si sa fie frumos, frumos, ca in filmele alea juicy de Craciun in care toata lumea se indragosteste de toata lumea si e pace pe Pamant si peste tot se aud clopotei si cantece de Craciun.

Cred ca deja sunt plecata de-acasa. Fara bagaje.

The simple pleasures in life

De fapt, inauntrul meu locuieste o pisica. Am uitat sa-ti spun. Din cauza asta sunt foarte lenesa dimineata, imi place sa ma tolanesc si sa ma intind, imi place sa fiu alintata si mangaiata si imi place sa torc. In timpul zilei nu am timp de pisiceala. Dar daca seara cand ajung acasa nu am ceva urgent de facut, ma poti gasi in cada, marinata in saruri de baie cu aroma de lavanda, citind si gandindu-ma la ce mare serviciu imi fac pentru ca-mi acord astfel de momente. Regula de aur este ca aceasta activitate trebuie sa fie insotita de o coloana sonora corespunzatoare.
In week-end pisiceala se prelungeste cu o iesire in oras intr-un loc mirific. Vreau sa spun de-a dreptul mirific, adica unul care te transpune intr-o alta stare. Unul din locurile astea e o ceainarie rupta din orasul asta, din tara asta, din lumea asta. Acolo, pe o muzica chill out, cu un ceai absolut delicios si niste "rontaieli", cum le spun eu, pisica mea toarce de-a dreptul satisfacuta.
Apoi sunt momentele in care merg la film. Fie ce-o fi, nimic nu se compara cu un film vazut in cinematograf. Cu ditamai ecranul in fata, nu ai cum sa nu te rupi de viata ta si sa iei parte la ce se petrece acolo, nu ai cum sa nu te gandesti la cum ai face tu daca ai fi in locul ei sau in locul lui.
Mai rare dar si mai savuroase sunt momentele in care hodoronc-tronc primesc un telefon cu o invitatie la nu-stiu-ce concert de jazz sau indie sau fusion cu nume de care n-am auzit niciodata dar care ajung sa-mi placa la nebunie. Devorez tot ce inseamna parte a artei spre care nu ma inclin din proprie initiativa, nestiind ca exista.
Alta activitate care-mi place, desi nu prea vreau sa recunosc, este sa gatesc pentru el. Expresia aia sincera de placere, din momentul in care a gustat mancarea si pana a apucat sa-mi spuna ce buna e, face toti banii. Cand nu e el, mananc si gatesc atat cat e nevoie ca sa supravietuiesc. Dar daca am pentru cine, ma joc prin bucatarie cu ingredientele in asa fel incat sa-i fac pe plac.
O placere pe care o pastrez pentru mine (din simplul motiv ca nu toata lumea e amatoare de asa ceva) este sa-mi cumpar si sa gust tot felul de branzeturi cu mucegai, fructe de mare, pui cu migdale, pui cu gorgonzola, dressing blue cheese, sushi sau orice imi mai face mie cu ochiul prin supermaket-uri sau restaurante. Deh, curiozitate specifica pisicii.
Si uite-asa, pe ici, pe colo, imi asezonez viata in asa fel incat sa fie delicioasa :)

Leapsa reloaded

Ambasadoarea zice-asa: "sa spunem pe nume celor 10 lucruri care ne inspaimanta, dar intr-o maniera funny, ca sa nu ne luam la tranta cu depresiile mai abitir ca pana acum:)".
La care Dramaqueen zice-asa: cred ca ma tem ca:
1. O sa chelesc atat de tare incat Ambasadoarea o sa fie mai invidioasa pe mine decat este Sinead O'Connor pe ea;
2. O sa ma marit cu un barbat muuuuuult mai in varsta decat mine si nu neaparat bogat.
3. O sa ma apuc sa cant daca mai merg intr-un bar de karaoke si o sa fiu izgonita din oras din cauza asta;
4. O sa am o fiica pe care n-o sa pot s-o tin in casa sau virgina prea mult timp;
5. O sa vreau sa fiu fotomodel cand o sa trec prin criza varstei de 30 de ani (pe asta mai am 5 ani la dispozitie s-o previn) pt ca o sa am nevoie de tot felul de confirmari;
6. La nunta ei, Ambasadoarea o sa ma imbrace ca pe o fondanta roz sau mov si o sa ma simt ca ursul de la circ in loc sa ma simt ca o domnisoara de onoare ce ma aflu;
7. Sora-mea o sa se marite si o sa aiba copii inaintea mea iar taica-miu o sa-mi spuna ca a stiut mereu ca ceva nu e in regula cu mine;
8. O sa-mi incui cheile in masina (daca ma hotarasc sa dau de permis in viata asta si sa-mi iau o masinuta draguta);
9. La nunta ei, Ambasadoarea n-o sa puna Rammstein;
10. Dupa nunta ei, Ambasadoarea o sa vrea sa ma ia pe mine in luna de miere in locul sotului ca sa nu mai aiba motiv de divort :))

Despre vise(le mele)

Sunt absolut convinsa ca toata lumea e fascinata de vise (la cele nocturne ma refer) si de interpretarea lor. Pe mine nu ma intereseaza interpretarea lor populara, nu intru pe site-uri gen mamaomida.ro (daca exista asa ceva) iar din "Interpretarea viselor" a lui Freud am citit doar cateva pagini. De fiecare data cand imi amintesc ceva ce am visat, incerc sa leg imaginile respective de viata reala, constienta si de intamplarile din timpul starii de veghe. Sunt sigura ca exista si o parte mistica a problemei dar nu prea ma pricep eu s-o descopar.
Si ca sa trec la subiect, vreau sa scriu despre cel mai ciudat vis pe care l-am avut pana acum. Se facea ca eram in pat, culcata pe partea stanga si ma percepeam la persoana I, nu eram undeva sus, detasata. Si cum stateam eu asa in pozitia mai sus mentionata, imi priveam partea inferioara a corpului unde... ce sa vezi?... aveam nici mai mult, nici mai putin decat una bucata penis. Al meu. Adica atasat de mine. Si ca si cum asta n-ar fi fost suficient, ma si masturbam :
Nu-mi amintesc senzatia, nu stiu daca imi placea sau nu dar teoretic... ar fi trebuit sa-mi placa, nu? Mai ciudat e ca imi recunosteam corpul si nu mi se parea nefiresc sa am ceva in plus. Stiu sigur despre mine ca sunt femeie, sunt heterosexuala fara dubii si nu mi-as dori un penis al meu.
De unde deduc, printr-o logica de fier, ca nu poate decat sa insemne dorinta mea de control, de a lua problema in mana, ca sa zic asa :)
Din aceeasi serie pe care as putea s-o numesc "Control freak", sunt visele in care sunt la volan. Initial, pentru ca nu condusesem niciodata, nu aveam pedale si schimbator de viteze dar faceam minuni cu volanul. Acum, dupa ce am facut scoala de soferi, fac in vis tot felul de manevre de precizie dar intotdeauna am piedici cum ar fi faptul ca stiu unde sunt pedalele si pe care trebuie sa calc, dar nu le simt.
Poate in curand o sa visez ca merg perfect pe un drum lin sau (de ce nu?) ca stau bine-merci in dreapta si nu ma deranjeaza sa conduca altcineva ;).

Love is in the air :D

Stiu, cam brusca trecerea de la articolul anterior la asta de azi dar... ce sa fac si io? A mai trecut ceva timp, s-au mai intamplat niste lucruri, life goes on.

N-am chiar toate semnalmentele unei femei indragostite, respectiv imi lipsesc zambetul mare si tamp, privirea de caprioara dezorientata, nu pierd notiunea timpului, somnul si nu sar peste mese. Love is in the air dar mai usurel, batraneste, sa nu ma rup.

Dupa un week-end ca cel care a trecut, pot sa ma declar multumita. E drept ca eram cat pe ce sa-mi rup picioarele si fundul coborand la pas de pe Tampa dar ce poate fi mai frumos decat sa cutreieri padurile cu persoana care te face sa razi cu lacrimi sau care te face sa te intrebi daca nu cumva ai genunchi de carpa cand te saruta?

Adevarata distractie din week-end a fost in cele 2 cluburi in care am mers. In primul am stat la bar, aproximativ intre picioarele a 2 animatoare focoase. Am stat si noi ca "baetii", ne-am uitat, ne-am dat cu parerea despre talentele fetelor, am apreciat coregrafia si am stabilit ca e si asta o forma de arta. In al doilea, un club tematic (muzica anilor '80) am vazut stiluri de dans greu de descris sau de inteles si am vazut "pitzi" si "coca" in elementul lor. In the meantime, am facut patratele pe abdomen de la atata ras. Oh yeah, one wild week-end!

Hell is here on Earth

L-am facut mult sa sufere. Pe cat de mult l-am iubit, pe atat de mult l-am chinuit. Iar acum a venit momentul sa platesc. L-am tarat in noua mea viata. Nu i-am dat de ales. A renuntat la tot si a venit dupa mine, PENTRU mine, CU mine. A renuntat la ABSOLUT tot pentru mine. Si l-am vrut cu mine pentru ca era tot ce stiam si aveam nevoie de el ca de un punct de reper intr-o lume noua si complet necunoscuta. Nu stiu cum naiba e facuta iubirea asta ca nu eram pregatita pentru ceva definitiv si undeva, inauntru, stiam ca nu cu el trebuie sa fie "definitiv". Daca as fi fost atat de puternica precum ma cred, ar fi trebuit sa-i spun la timp. Sa calc peste iubirea mea si sa fiu corecta, sa nu-i iau tot. Sa nu-i fac rani atat de adanci si sa evit mustrarile de constiinta care nu lasa sa dorm in noaptea asta. Cel mai greu imi e cand imi dau seama ca e singurul care m-a iubit cu tot sufletul si singurul pe care eu l-am iubit cu adevarat. Inca mai are un ton de apel cu vocea mea, strigandu-l pe numele de alint: "Booooobu! Bobiiiiiiicu!".
Sper sa fii fericit, Bobu, dragul meu. Si sa ma ierti. Si sa ma uiti putin, nu de tot.