All I want for Christmas...

Eu nu vreau multe de Craciun. Doar sa fie frumos, dragut, caldut, romantic, delicios, pupacios, iubitor si cu multe cadouri, zapada, vin fiert, semineu, sosete groase, vitrine ornate, brazi impodobiti, colinde, povesti, magie, stelute :D. Modesta, nu?

Hai ca se poate. De-aia mergem la Viena. Daca nici acolo nu e asa... atunci unde? Mai e o saptamana pana atunci si as vrea sa fac in asa fel incat sa dorm in timpul asta ca sa nu mai numar orele. Si sa mearga my evil twin sister la serviciu in locul meu, sa se certe cu sefu', sa ceara o marire de salariu, sa negocieze o prima grasa si sa mai puna la punct una-alta. Si dup-aia sa vina acasa cu prima si marirea si sa mi le dea mie fara pretentii pentru ca la cate cadouri tre' sa cumpar, as avea nevoie de o finantare UE.

Si as mai vrea, daca se poate, sa nu dau nas in nas cu prea multi romani cu hauru' la vedere care merg la Viena sa se sparga in figuri cu telefoanele, ceasurile si pumele lor, care este.

Si vreau sa ma plimb mult, mult si sa fie frumos, frumos, ca in filmele alea juicy de Craciun in care toata lumea se indragosteste de toata lumea si e pace pe Pamant si peste tot se aud clopotei si cantece de Craciun.

Cred ca deja sunt plecata de-acasa. Fara bagaje.

The simple pleasures in life

De fapt, inauntrul meu locuieste o pisica. Am uitat sa-ti spun. Din cauza asta sunt foarte lenesa dimineata, imi place sa ma tolanesc si sa ma intind, imi place sa fiu alintata si mangaiata si imi place sa torc. In timpul zilei nu am timp de pisiceala. Dar daca seara cand ajung acasa nu am ceva urgent de facut, ma poti gasi in cada, marinata in saruri de baie cu aroma de lavanda, citind si gandindu-ma la ce mare serviciu imi fac pentru ca-mi acord astfel de momente. Regula de aur este ca aceasta activitate trebuie sa fie insotita de o coloana sonora corespunzatoare.
In week-end pisiceala se prelungeste cu o iesire in oras intr-un loc mirific. Vreau sa spun de-a dreptul mirific, adica unul care te transpune intr-o alta stare. Unul din locurile astea e o ceainarie rupta din orasul asta, din tara asta, din lumea asta. Acolo, pe o muzica chill out, cu un ceai absolut delicios si niste "rontaieli", cum le spun eu, pisica mea toarce de-a dreptul satisfacuta.
Apoi sunt momentele in care merg la film. Fie ce-o fi, nimic nu se compara cu un film vazut in cinematograf. Cu ditamai ecranul in fata, nu ai cum sa nu te rupi de viata ta si sa iei parte la ce se petrece acolo, nu ai cum sa nu te gandesti la cum ai face tu daca ai fi in locul ei sau in locul lui.
Mai rare dar si mai savuroase sunt momentele in care hodoronc-tronc primesc un telefon cu o invitatie la nu-stiu-ce concert de jazz sau indie sau fusion cu nume de care n-am auzit niciodata dar care ajung sa-mi placa la nebunie. Devorez tot ce inseamna parte a artei spre care nu ma inclin din proprie initiativa, nestiind ca exista.
Alta activitate care-mi place, desi nu prea vreau sa recunosc, este sa gatesc pentru el. Expresia aia sincera de placere, din momentul in care a gustat mancarea si pana a apucat sa-mi spuna ce buna e, face toti banii. Cand nu e el, mananc si gatesc atat cat e nevoie ca sa supravietuiesc. Dar daca am pentru cine, ma joc prin bucatarie cu ingredientele in asa fel incat sa-i fac pe plac.
O placere pe care o pastrez pentru mine (din simplul motiv ca nu toata lumea e amatoare de asa ceva) este sa-mi cumpar si sa gust tot felul de branzeturi cu mucegai, fructe de mare, pui cu migdale, pui cu gorgonzola, dressing blue cheese, sushi sau orice imi mai face mie cu ochiul prin supermaket-uri sau restaurante. Deh, curiozitate specifica pisicii.
Si uite-asa, pe ici, pe colo, imi asezonez viata in asa fel incat sa fie delicioasa :)

Leapsa reloaded

Ambasadoarea zice-asa: "sa spunem pe nume celor 10 lucruri care ne inspaimanta, dar intr-o maniera funny, ca sa nu ne luam la tranta cu depresiile mai abitir ca pana acum:)".
La care Dramaqueen zice-asa: cred ca ma tem ca:
1. O sa chelesc atat de tare incat Ambasadoarea o sa fie mai invidioasa pe mine decat este Sinead O'Connor pe ea;
2. O sa ma marit cu un barbat muuuuuult mai in varsta decat mine si nu neaparat bogat.
3. O sa ma apuc sa cant daca mai merg intr-un bar de karaoke si o sa fiu izgonita din oras din cauza asta;
4. O sa am o fiica pe care n-o sa pot s-o tin in casa sau virgina prea mult timp;
5. O sa vreau sa fiu fotomodel cand o sa trec prin criza varstei de 30 de ani (pe asta mai am 5 ani la dispozitie s-o previn) pt ca o sa am nevoie de tot felul de confirmari;
6. La nunta ei, Ambasadoarea o sa ma imbrace ca pe o fondanta roz sau mov si o sa ma simt ca ursul de la circ in loc sa ma simt ca o domnisoara de onoare ce ma aflu;
7. Sora-mea o sa se marite si o sa aiba copii inaintea mea iar taica-miu o sa-mi spuna ca a stiut mereu ca ceva nu e in regula cu mine;
8. O sa-mi incui cheile in masina (daca ma hotarasc sa dau de permis in viata asta si sa-mi iau o masinuta draguta);
9. La nunta ei, Ambasadoarea n-o sa puna Rammstein;
10. Dupa nunta ei, Ambasadoarea o sa vrea sa ma ia pe mine in luna de miere in locul sotului ca sa nu mai aiba motiv de divort :))

Despre vise(le mele)

Sunt absolut convinsa ca toata lumea e fascinata de vise (la cele nocturne ma refer) si de interpretarea lor. Pe mine nu ma intereseaza interpretarea lor populara, nu intru pe site-uri gen mamaomida.ro (daca exista asa ceva) iar din "Interpretarea viselor" a lui Freud am citit doar cateva pagini. De fiecare data cand imi amintesc ceva ce am visat, incerc sa leg imaginile respective de viata reala, constienta si de intamplarile din timpul starii de veghe. Sunt sigura ca exista si o parte mistica a problemei dar nu prea ma pricep eu s-o descopar.
Si ca sa trec la subiect, vreau sa scriu despre cel mai ciudat vis pe care l-am avut pana acum. Se facea ca eram in pat, culcata pe partea stanga si ma percepeam la persoana I, nu eram undeva sus, detasata. Si cum stateam eu asa in pozitia mai sus mentionata, imi priveam partea inferioara a corpului unde... ce sa vezi?... aveam nici mai mult, nici mai putin decat una bucata penis. Al meu. Adica atasat de mine. Si ca si cum asta n-ar fi fost suficient, ma si masturbam :
Nu-mi amintesc senzatia, nu stiu daca imi placea sau nu dar teoretic... ar fi trebuit sa-mi placa, nu? Mai ciudat e ca imi recunosteam corpul si nu mi se parea nefiresc sa am ceva in plus. Stiu sigur despre mine ca sunt femeie, sunt heterosexuala fara dubii si nu mi-as dori un penis al meu.
De unde deduc, printr-o logica de fier, ca nu poate decat sa insemne dorinta mea de control, de a lua problema in mana, ca sa zic asa :)
Din aceeasi serie pe care as putea s-o numesc "Control freak", sunt visele in care sunt la volan. Initial, pentru ca nu condusesem niciodata, nu aveam pedale si schimbator de viteze dar faceam minuni cu volanul. Acum, dupa ce am facut scoala de soferi, fac in vis tot felul de manevre de precizie dar intotdeauna am piedici cum ar fi faptul ca stiu unde sunt pedalele si pe care trebuie sa calc, dar nu le simt.
Poate in curand o sa visez ca merg perfect pe un drum lin sau (de ce nu?) ca stau bine-merci in dreapta si nu ma deranjeaza sa conduca altcineva ;).

Love is in the air :D

Stiu, cam brusca trecerea de la articolul anterior la asta de azi dar... ce sa fac si io? A mai trecut ceva timp, s-au mai intamplat niste lucruri, life goes on.

N-am chiar toate semnalmentele unei femei indragostite, respectiv imi lipsesc zambetul mare si tamp, privirea de caprioara dezorientata, nu pierd notiunea timpului, somnul si nu sar peste mese. Love is in the air dar mai usurel, batraneste, sa nu ma rup.

Dupa un week-end ca cel care a trecut, pot sa ma declar multumita. E drept ca eram cat pe ce sa-mi rup picioarele si fundul coborand la pas de pe Tampa dar ce poate fi mai frumos decat sa cutreieri padurile cu persoana care te face sa razi cu lacrimi sau care te face sa te intrebi daca nu cumva ai genunchi de carpa cand te saruta?

Adevarata distractie din week-end a fost in cele 2 cluburi in care am mers. In primul am stat la bar, aproximativ intre picioarele a 2 animatoare focoase. Am stat si noi ca "baetii", ne-am uitat, ne-am dat cu parerea despre talentele fetelor, am apreciat coregrafia si am stabilit ca e si asta o forma de arta. In al doilea, un club tematic (muzica anilor '80) am vazut stiluri de dans greu de descris sau de inteles si am vazut "pitzi" si "coca" in elementul lor. In the meantime, am facut patratele pe abdomen de la atata ras. Oh yeah, one wild week-end!

Hell is here on Earth

L-am facut mult sa sufere. Pe cat de mult l-am iubit, pe atat de mult l-am chinuit. Iar acum a venit momentul sa platesc. L-am tarat in noua mea viata. Nu i-am dat de ales. A renuntat la tot si a venit dupa mine, PENTRU mine, CU mine. A renuntat la ABSOLUT tot pentru mine. Si l-am vrut cu mine pentru ca era tot ce stiam si aveam nevoie de el ca de un punct de reper intr-o lume noua si complet necunoscuta. Nu stiu cum naiba e facuta iubirea asta ca nu eram pregatita pentru ceva definitiv si undeva, inauntru, stiam ca nu cu el trebuie sa fie "definitiv". Daca as fi fost atat de puternica precum ma cred, ar fi trebuit sa-i spun la timp. Sa calc peste iubirea mea si sa fiu corecta, sa nu-i iau tot. Sa nu-i fac rani atat de adanci si sa evit mustrarile de constiinta care nu lasa sa dorm in noaptea asta. Cel mai greu imi e cand imi dau seama ca e singurul care m-a iubit cu tot sufletul si singurul pe care eu l-am iubit cu adevarat. Inca mai are un ton de apel cu vocea mea, strigandu-l pe numele de alint: "Booooobu! Bobiiiiiiicu!".
Sper sa fii fericit, Bobu, dragul meu. Si sa ma ierti. Si sa ma uiti putin, nu de tot.

Men... can't live with them, can't live without them!

Mda, aethernul si phascinantul subiect BARBATI. Cu mandrie va anunt ca am un harem. Da, un harem ale meu, un harem de barbati. Sunt o norocoasa! De cand imi doream un harem de barbati! Sunt 3 la numar, unu' si unu'.
Povestea incepe asa:
No 1 ( in ordinea numerelor de pe tricou, nu in ordinea importantei): Sa zicem ca se intituleaza Gigel. Pe Gigel l-am cunoscut cand eram implicata de un an intr-o relatie care in cele din urma s-a terminat dupa 4 ani juma'. L-am cunoscut si am luat foc. El cica se indragostise. Eu simteam cea mai mare atractie pe care am simtit-o pana atunci si dupa acel moment fata de un mascul. Fizica, da? Sau mai degraba chimie... nici eu nu mai stiu. Nu s-a intamplat nimic cu Gigel pana la finele celor 4,5 ani. Ei, dar dupa... uf cate s-au mai intamplat... artificii, treburi, socoteli. Doar in pat. Cand ne dadeam jos din pat era rau. Aveam "rau-de-jos-din-pat". Ma rog, timp de cateva luni a fost ceva gen "dezbraca-te, imbraca-te", ba ne voiam, ba nu ne voiam, ba eram impreuna, ba nu. Ma cam indragostisem si eu, ce-i drept. Dar mi-a trecut mie si l-a apucat pe el din nou... complicat...
No 2: Sa zicem ca se intituleaza Costel. Pe Costel l-am cunoscut in mediul torid, imbibat de alcool si tutun al unui club. Dupa dl. 4,5 ani si dupa Gigel. Costel imi spune ca miros bine si sarut... binisor. Si ma vrea. Moare sa ma aiba, ar face orice sa vada din ce substanta sunt facuta. Si chiar face si spune orice. Si ajungem acolo. E ok... nu mai mult. Nu se compara cu Gigel, deja am stabilit ca reactiile chimice dintre feromonii mei si ai lui Gigel sunt de neegalat. Dar bietul de el e confuz, ba ma vrea, ba nu ma vrea. Ma suna o data pe saptamana. Pot sa-mi fixez ceasul dupa telefoanele lui. Si o scaldam asa pana cand mi se ia. Si ma suna intr-o zi si nu-i raspund. Dupa care ii scriu ca m-am saturat de toanele lui si ca "doar nu te asteptai sa te invit la mine in seara asta ca sa te premiez pentru ca m-ai sunat dupa o saptamana, nu?". Si nu mai spune nimic pana il sun eu dupa o alta saptamana cand imi spune geniala replica "nu te sunasem sa facem sex, voiam sa iesim undeva..." Wow, sunt impresionata pana la lacrimi, plang in pumni. Las' ca trece...
No 3: Sa zicem ca se intituleaza Ionel. Pe Ionel il stiam de vreun an din vedere. Ne scanam periodic intr-un loc public, nu spui care, loc important. Pana cand, intr-o noapte, situandu-ma in acelasi club cu ghinion, ma abordeaza ca un gentleman, bine-crescut si cu simt de raspundere. Si incepem sa ne intalnim de a doua zi. Urmeaza o saptamana ireala: sunt un vis, il fac fericit, sunt tot ceea ce si-ar putea dori, isi aminteste conversatii de-ale mele cu diverse persoane pe care le-am avut in acel loc public si pe care eu le-am uitat, profilul meu nu se compara cu nimic, sanii mei nu merita sa fie agresati de sutien, nu are nevoie de nimic altceva si vom face impreuna toate lucrurile pe care eu nu le-am facut pana acum, nu are rost sa ne certam sau sa ne contrazicem, avem o viata inainte iar copiii nostri vor fi niste campioni. Am crezut ca visez si ca Ionel nu e de pe Pamant. Ei bine, chiar visam. Si m-a trezit telefonul. Telefonul pe care i l-a dat fosta lui prietena care-l voia inapoi cu disperare dupa ce il inselase (asta cand era pe punctul de a-i deveni sotie). Si el se intoarce unde-i era cald si bine. Sau poate nu chiar asa cald si bine dar se intoarce la "un rau cunoscut", am citat din domnia sa. Cu toate astea, ne mai vedem prin oras, intamplator sau nu, cica e in continuare fascinat de mine, ma ia de mana si ma pupa apasat pe buze cand nu ne vede nimeni dar pleaca pe drumul lui... What the fuck?

Niciunul dintre aceste cazuri nu e inchis la data la care vorbim. Inca se mai cauta criminalul. Poate sunt chiar eu. Un criminal in serie. Poate sunt ei, toti. Poate sunt un fel de exponat intr-un fel de muzeu si ei sunt un fel de vizitatori care ma admira, ma ridica in slavi si apoi pleaca acasa.

Cum naiba sa ramai intr-un muzeu?

Introducere in lumea barbatilor fara coaie

Da, am scris corect, n-am vrut sa scriu altceva. Exista barbati fara coaie. E trist dar adevarat, sunt ai nostri si tre' sa-i iubim asa. Sau... deloc.
Si voi ati intalnit astfel de specimene, sunt sigura. Sunt prea multi ca sa nu stiti macar unul.
Definitia unui barbat fara coaie (in modesta mea acceptiune) este urmatoarea: un mascul (paradoxal) care cunoaste o femeie, o place de moare, ba chiar se indragosteste de ea, are nevoie de ea ca de aer, numai ea il face fericit si vrea copii cu ea, multi, frumosi si destepti ca ei doi. Pana aici, nimic nefiresc. Partea interesanta e urmatoarea: cand ea incepe sa prinda aripi si sa se simta ca o regina (dupa ce a rezistat eroic si a stat cu o spranceana ridicata in asteptarea momentului in care o sa descopere bluff-ul care nu mai vine), pe el il cauta brusc fosta prietena (de care il leaga, vorba aia, un trecut) si nu poate rezista, trebuie sa mai dea o sansa acelei relatii care il facuse fericit dar care (asta e partea pe care o uita el) il facuse si nefericit la un moment dat, ca doar de aia s-a terminat.
Ok, sa zicem ca nu-l cauta fosta prietena. In cazul asta, el devine nesigur si parca are momente in care vrea sa traiasca din plin, parca are si momente in care vrea sa fie numai cu ea, nici el nu mai intelege ce-i cu viata lui, micutul.
Mi-e greata, ma duc sa vars.
Am revenit.
Asa. Problema lor e ca de fapt nu pot face fata unui lucru care chiar merge, chiar e frumos si bun si chiar au intalnit o femeie asa cum isi doreau. E prea mult pentru ei. Eu ii inteleg si ii sustin. Au si ei niste limite. Cum sa suporti sa fii iubit? E greu tare.
Nu sunt o feminista turbata si isterica, n-o sa incep sa spun ca ei sunt slabi si nu-s buni de nimic iar noi suntem cele mai tari si stim cel mai bine. Avem nevoie de ei asa cum au si ei nevoie de noi. Si poate, pe nesimtite, ne-au crescut si noua niste coite mici si dragute pe care ei le vad si asta-i confuzeaza teribil.
Who the hell knows? Eternul feminin are un revers: eternul masculin. Tot atatea mistere ii inconjoara si pe ei si tot atatea necunoscute avem si noi de rezolvat pana sa-i intelegem. Tot ce trebuie sa facem e sa fim niste mame bune (fara ca ei sa-si dea seama) si sa-i lasam sa rataceasca putin pentru ca apoi sa se intoarca tot la noi.
Cam astea "e" concluziile mele. Cel mai probabil gresite, nu m-am nascut ca sa descopar adevaruri universale. Da' imi dau si io cu parerea.
Ca doar e blogul meu! Ce coaiele mele?!?

Guess who's back

Da, m-am intors. Ati crezut c-am fugit? Ca am abandonat blogul? No way! M-a batut gandul, ce-i drept. De fapt, m-au batut atatea ganduri in ultimul timp incat n-am mai avut timp sa postez nimic. N-am mai avut timp sa fac nimic in afara de a ma lasa batuta, schingiuita de ganduri.

Dar asta-i alta poveste, dragii babei, pe care o sa v-o spun cu alta ocazie.

Deocamdata sunt datoare cu niste poze de la concertul lui Lenny. No, I don't belong to him, I'm sure. Poate si pentru ca el purta tocuri iar eu chiar n-am nevoie, cine ma cunoaste stie si de ce ;). Oricum, la figurat vorbind, dragul de el a fost la mare inaltime. Sa nu aveti impresia ca in clipuri e "arinjat" si coregrafiat prea tare. Nu, nu, asa e el: sexy mother fuckerrrr. Aceleasi miscari, priviri si modulatii ale vocii pe care le vedem la tv. Mda, omul stie ce si cum.

Frumos, n-am ce spune. Cred ca nici fatucile care au fugit dupa el pe stadion ca sa-l atinga (el s-a dus in mijlocul lor, ce-i drept) n-au ce spune. Il iubim pe Lenny. Toate.

Nu ne-a picat tocmai bine cand ne-a spus "I need Hungary for the Love Revolution" da' l-am iertat repede pentru ca oftam des din cauza lui :).

Fost la CONCERTALAU!!!

Despre Metallica este vorba, desigur. Inca de cand am auzit ca vin in Bucuresti, mi-am spus ca trebuie sa fac orice ca sa ajung la concertul lor. Ei bine, acest "orice" n-a fost putin...

Adicatelea am plecat eu frumusel direct de la birou (dupa ce m-am schimbat si machiat; imi luasem tinuta de scandal cu mine de dimineata) spre stadion, intr-o calatorie intiatica de... 5 minute (I'm a lucky bitch, huh?). Ajuns la stadion, cumparat jetoane, luat bere, intrat pe gazon A, la 50 m de scena (I'm a lucky bitch twice, huh? cititi in continuare). Pan-aici, toate bune si frumoase, ma gandeam ca sunt atat de aproape incat James Hetfield o sa transpire pe mine cand o sa fie in focuri.

Mda, nici nu termin de gandit aceasta fantezie ca incepe o ploicica. Nu-i nimic, un prieten m-a sunat brusc inainte de concert sa-mi spuna ca trebuie sa ne intalnim sa-mi dea o geaca de fas pentru ca sigur ploua. Deci eram asigurata. EI BINE, NU SI ATUNCI CAND PLOUA 4 ORE CONTINUU!

A plouat fara mila pe toata durata concertului, astfel incat eram uda unde nici cu gandul nu ganditi inca dinainte de a intra "legendele" pe scena. Dar rezist eroic, am zis, am zis.

Incepe concertul in urale, publicul a fost absolut demential, Hetfield era un rege, zambea satisfacut de fiecare data cand noi urlam versurile si aclamam. Din fericire, n-a avut apucaturile lui David Coverdale (Whitesnake) sa-si suga degetele si sa-si atinga organele genitale intr-un ultim apel disperat catre publicul feminin mai "senzitiv".

Atmosfera nu era incendiara (ca la fotbal), era "over the top", nici nu mi-am imaginat ca se poate asa. Incredibil! Covarsitor!

Publicul si artistii s-au meritat unii pe altii de data asta. Asa cum noi am stat cumintei in ploaie, la murat, la fel si domnul Hetfield "dimpreuna" cu domnul Trujillo au mers in partile laterale ale scenei, care nu erau acoperite si s-au produs. Frumos, domnule, o nebunie!

Si, cum trebuia sa mai patimesc putin (nu stiu de ce dar sigur trebuia), din toate posibilitatile pe care mi le oferea gazonul A, m-am nimerit langa singurul grup care s-a gandit sa traga o moseala ca la carte, dupa toate regulile moselii. Ufff!!! You should have seen my face! Dar asta e... a man's gotta do what a man's gotta do. Din pacate, moseala de mai sus impreuna cu ploaia m-au impiedicat sa strang prea mult dovezi ale faptului ca am fost acolo, io, da, io, am fost acolo. Am reusit sa fac vreo cateva poze si cateva filmulete (acestea din urma sunt, din greseala, fara sonor) pe care o sa le public pentru posteritate.

Cert e ca oamenii s-au simtit bine, le-a placut sa cante in Bucharest si nici macar n-au facut celebra gafa cu Budapest. Au zis ca mai vin. Si inainte de bis, cand toata lumea ii chema disperata inapoi pe scena, ne intreaba Hetfield: "You want more?" "Yeah!" You don't want more, you NEED more" "YEEEEEAAAAHHHH!!!"

You should have been there, mai Ambasadoareo! Dar ca sa nu moara mam' mare am facut acest sacrificiu de a publica recenzia mult asteptata la o ora atat de tarzie ca sa pot pleca linistita la mare si sa ma pot intoarce linistita pentru concertul lui Lenny. ;)

Cica leapsa

M-a pus naiba sa-mi fac blog. Oare ce m-o fi pocnit? Doar de un moment de slabiciune a fost nevoie si uite cum Ambasadoarea (nu prea inteleg de ce-si spune asa dar s-ar putea sa aflu si va spun si voua) imi da o leapsa, cica (whatever that means...).
O sa dau copy/paste regulamentului ca sa nu obosesc inainte sa scriu ceva interesant. Here it goes:
1. Pune playerul pe shuffle.
2. Apasă „înainte” pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei ca şi răspuns la întrebare chiar dacă nu are sens. Nu trişa!
4. Tăguieşte încă 5 persoane
5. Îngroaşă întrebările şi răspunsurile, şi scrie şi propriile comentarii în funcţie de cum se potrivesc cele 2.

Ei, acum ca s-a facut lumina, sa trec la fapte. Deci... deschid uinampu, dau pe shuffle, da, gata, am priceput.
1. How are you feeling today?
INXS - I need You Tonight (uff, deja ma dau de gol, nu e bine)
2. Will you get far in life?
Tracy Chapman - Tell It Like It Is (asta ca un avertisment, ca sa nu ma aventurez in declaratii. yeah, I will get far in life, I have to be honest ;))
3. How do your friend see you?
Alanis Morisette - You Learn (adicatelea you learn from me, asta era)
4. Will you get married?
Frank Zappa - Damp Ankles (bai, nu suna bine, hai sa uitam intrebarea asta)
5. What’s your best friend’s theme?
Sade - No Ordinary Love (aici chiar s-a potrivit, Ambasadoarea stie ;))
6. What is the story of your life?
Gary Moore - One Day (putin cam juicy da' cica nu pot sa trisez asa ca n-o s-o fac)
7. What was high school like?
Desiree - Delicate (ihi, cam asa ceva, sunt o petala)
8. How can you get ahead in life?
Garbage - The World Is Not Enough (deci da :P)
9. What is the best thing about your friends?
Pink - Don't Let Me Get Me (mda, ma ajuta sa nu ma analizez prea mult. Pt ca tre sa am grija de ei, de toti. Uff...)
10. What is in store for this weekend?
Michael Bolton - Can't Get Close Enough To You (iar m-a lovit, what the fuck!)
11. What song describes you?
Sade - I Couldn't Love You More (yeah, right)
12. What song would describe your grandparents?
Sting - Fill Her Up (oooopsie :D)
13. How is your life going?
Blackfield - Some Day (nu e bine... la faza asta ar fi trebuit sa trisez)
14. What song will they play at your funeral?
All Saints - Pure Shores (niiiiiice :D)
15. How does the world see you?
Tracy Chapman - O Holy Night (whateveeeeer)
16. Will you have a happy life?
Nirvana - Negative Creep (not again!!!)
17. Do people secretly lust after you?
Dirty Dancing Soundtrack - These Arms Of Mine (eram sigura ;))
18. How can I make myself happy?
Foo Fighters - What If I Do (simplu, nu?)
19. What should you do with your life?
U2 - Beautiful Day (la fix, ma declar multumita)

Si acum concluziile: nu trebuie sa mai ascult ce spune o persoana care-si spune Ambasadoarea fara nici un motiv pentru ca ajung sa transform un blog intr-un oracol de clasa a 6-a. :D
Honey, don't be upset, I'm sure we'll find another toy.

I will be loved

It's not always rainbows and butterflies, it's compromise that moves us along.

Start

Am ales numele blog-ului dupa numele unui film cu Norah Jones si Jude Law in care ea joaca jalnic iar el e superb. Un film slab dar cu un titlu reusit in care ea merge in cafeneaua lui in fiecare noapte dupa inchidere ca sa-si planga de mila. Din fericire (pentru ea si spre deosebire de cazul meu), el se indragosteste de ea si traiesc fericiti pana la sfarsitul filmului.
Eu o sa folosesc acest blog pentru plans de mila (sau nu) si numai pentru ochi avizati sau pentru "cele mai buze senzuale" Care este ;).