I missed you so much

Mi-e dor de tine de mor. Nu stiu cum nu vezi prin mine ca printr-un acvariu. Nu stiu cum poti sa ma intrebi daca mi-a fost dor de tine cu privirea aia rugatoare, ca si cum viata ta ar depinde de raspunsul meu. Normal ca mi-a fost, normal ca am tanjit. Stii cand mi-ai spus ca sufletul tau geme dupa mine? Eh, asa ma simt eu acum. As pleca de acasa acum si m-as lipi de tine numai ca sa-ti simt pulsul, nu mi-ar trebui altceva.
As vrea sa avem putin timp pentru noi, sa ne bucuram unul de altul, sa pot sa-ti spun tot ce simt fara sa ma tem ca esti prins cu altceva si n-ai avea timp sa reactionezi in consecinta. Vreau sa ne purtam ca niste indragostiti, sa o luam razna, sa ne pierdem mintile si sirul imbratisarilor si al noptilor petrecute impreuna.
Am senzatia ca iti e greu sa-ti comunici emotiile. Dar probabil si tu ai aceeasi senzatie in legatura cu mine. Suntem cam la fel de ciudati. Se pare ca privirea mea de caprioara nu e suficient de sugestiva dar nici nu stiu daca sa te coplesesc cu tot ce simt sau sa ti le picur treptat ca sa ai timp sa digeri.
Oricum, cert e ca ma iau prea in serios. Eu nu stiu sa iubesc relaxat, eu sunt grava si incrancenata si... dramatica. Si sunt o toanta pentru ca scriu toate lucrurile astea aici in loc sa ti le spun in fata. Si sa-ti intre bine in cap, de blogul asta n-o sa dai in viata ta cu ochii :).
I want to talk like lovers do!

Lovefull

Ieri am vorbit cu fostul meu iubit. Mama, da' iubit a mai fost, nu gluma. L-am iubit pe omul asta de nu-i adevarat. In 7 luni mi-a dat viata peste cap cum nici nu-mi imaginam. Cand mi-a spus prima data ca ma iubeste, am crezut ca lesin dar eram intr-un club si muzica era prea tare ca sa-mi pierd cunostinta. Cand am ajuns acasa din club, trebuia sa terminam de montat un pat. Ce dracu' sa mai montezi cand noi eram pe alta planeta dupa alcoolul pe care il consumasem si dupa sentimentele care tocmai ne izbisera in moalele capului? Am facut sex de parca era ultima noapte din viata noastra. Cand m-a cerut in casatorie am vrut sa plec spre starea civila in toiul noptii sau cel putin sa raman gravida.
A fost o perioada atat de intensa incat m-a ars ca pe o lumanare. Iar cand lucrurile au inceput s-o ia la vale, m-am spalat pe maini (expresia lui preferata) cum nici nu speram ca o pot face. Cred ca undeva in subconstient stiam ca suferinta e direct proportionala cu intensitatea sentimentelor si ca el m-ar putea face sa sufar atat de rau incat sa nu mai fiu eu, sa nu-mi mai revin in veci. Asa ca in momentul in care n-a mai fost bine, am oprit totul inainte sa fie rau. Si l-am sunat intr-o seara si i-am spus ca vreau sa ne despartim. Nu mi-a fost usor sa ma despart de el stiind ca il iubesc si ma iubeste. Multi oameni cauta iubirea si reciprocitatea o viata intreaga. Dar m-am convins chiar dinainte de el ca iubirea nu e de ajuns. Oricat de paradoxal ar suna, chiar oribil, IUBIREA NU E DE AJUNS, doamnelor si domnilor...
Ieri mi-a dat de inteles ca e cu cineva. Ok, perfect normal, si eu sunt cu cineva si-mi este foarte bine. Dar foarte bine. Atunci de ce sunt geloasa? De fapt, am fost atunci, pe moment. N-a fost nevoie de mai mult de un minut sa pun niste lucruri in balanta si sa inteleg ca imi e de o mie de ori mai bine acum. Doar ca pe el l-am iubit dinainte sa fim impreuna, asa cum am aflat ulterior ca a patit si el. Si ne-am dorit relatia asta atat de mult, incat n-am acceptat prea usor ideea ca nu poate functiona, ca e un fat nascut mort.
Probabil ca o sa-l iubesc intotdeauna pentru ce mi-am imaginat sau mi-am dorit in legatura cu el, dar nu pentru ce este el de fapt. Si stiu sigur ca nu am putea avea o viata impreuna, oricate sentimente sau senzatii ar starni in mine. Asa ca ii spun cu voce tare "Adio" acestei iubiri, sper sa fie fericit, eu cu siguranta am grija de fericirea mea in timpul asta si ii spun "Bun venit" noii mele iubiri, cu bratele deschise.
Iubesc, deci exist!

Shoot me

Cred ca te iubesc. Acum ce naiba fac? Chiar trebuia sa fii "asa perfect" incat sa ma indragostesc de tine? Nu te-ai putut abtine, nu? Mor de teama sa gandesc sau sa scriu asta, de spus nici nu concep s-o spun. Poate doar daca mi-ai da tu curaj si ai spune-o primul :P.
Chiar sunt in incurcatura, e prea devreme!!! Da, dar si tu esti prea bun, e-adevarat. Cum poti sa-mi spui "Esti adorabila si adorata. De mine, cel putin."? A fost cutremur sau ce? Ca mie mi-a fugit patul de sub fund. Si la replica asta si inainte de ea, cand erai in mine. Pardon, cand faceam dragoste.
Si cum sa ma smulgi de la shopping si sa ma prezinti mamei tale pe nepusa masa? Cum naiba sa faci asta cand eu sunt cu tenisi, tricou, blugi, parul prins intr-o coada neglijenta si arat ca o adolescenta tampita spre emo?
Si cand imi spui ca te fac fericit (desi eu nu fac nimic anume pentru asta) sau ca deja ti-e dor de mine in timp ce cobor din masina ta, cum crezi ca ma simt? Iti spun eu: praf! Asa ma simt. Imi pierd mintile instantaneu.
Si dupa toate astea si multe altele cum crezi ca pot eu sa-mi vad de viata, sa dorm fara tine, sa ma duc la serviciu sau sa ies cu fetele? Pai nu mai pot. Ca mi-ai pus valul pe creier. Acum stiu una si buna, vreau in bratele tale.
Uofff, ce ma enervezi... dragul meu!

Titlu

Nu stiu ce titlu sa pun acestei postari. Nici macar nu stiu despre ce vreau sa scriu aici dar parca simt nevoia sa ma deschid ca o carte si pagina asta de blog sa ia esentialul din mine si sa-l puna in cuvinte ca sa ma ajute sa exprim o stare. Si as vrea ca starea pe care o exprima sa fie una buna, de cald, de liniste, de placere si echilibru. De tarziu-in-noapte-in-haine-moi-din-bumbac-mancand-ciocolata-si-gandindu-ma-la-el.
Si as vrea sa exprime sentimentul de brate protectoare si iubire care se strecoara innebunitor de incet si umple goluri si vindeca rani si face totul frumos si bun. Si n-o sa spun "good things come to those who wait" pentru ca eu nici macar nu am zarit rabdarea vreodata, darmite s-o si cunosc personal. Dar lucrurile care vin incet au un farmec aparte, se savureaza mai bine, lasa un "after-taste" mai pronuntat. Stiu cum e si sa arzi lumanarea la ambele capete, am trecut pe-acolo si nu mi-a adus nimic bun. Si-mi spuneam atunci ca asa trebuie sa fie, ca daca nu e acum, nu mai e niciodata, ca pasiunea se serveste calda.
Am facut dragoste aseara. Nu-mi place expresia asta, de obicei spun ca am facut sex. Imi suna ca o expresie folosita de virgine cand vorbesc ele despre cum ar vrea sa fie prima data. Ele vor sa faca dragoste nu sex. Ei bine, eu voiam sa fac sex si am ajuns sa fac dragoste. Si imi dau seama ca asta a fost pentru ca asta am simtit, n-ai cum s-o confunzi cu altceva. Facem dragoste si dimineata, in timp ce bem cafea. Dar fara sa ne atingem. El face dragoste cu mine si in baie. In timp ce ma machiez, sta cu un pas in spatele meu si ma priveste in oglinda, fascinat, incercand sa descifreze un mister, incercand sa afle din ce substanta e facuta feminitatea.
Cel mai des se intampla ca gura lui sa faca dragoste cu sanii mei. Se impreuneaza cu pofta, el ma priveste recunoscator si adormim asa.
Desi nu e langa mine in noaptea asta, o sa adorm fericita. Macar pentru ce am trait pana acum, daca nu pentru promisiunea a ceea ce urmeaza.
Sper sa ne intalnim in vis.