marți, 8 decembrie 2009

Fuck Christmas fever!

Îmi vine să ofer multe cadouri, să-mi cer iertare pentru orice, să îmbrăţişez oamenii şi să le spun că-i iubesc. Vreau ca cei de lângă mine să ştie că-i iubesc, să mă ierte şi să se bucure. Vreau să fie fericiţi cu sau fără mine.
Îmi vine să-mi decorez casa cu roşu şi verde şi să aprind ici-colo câte o lumânare ca să răspândească lumina aia aurie, caldă şi să mă cuibăresc într-o pătură pufoasă, cu un pisoi în braţe şi să văd a mia oară "Sleepless in Seattle" sau cine ştie ce alt film greţoso-juicy.
Îmi vine să-i cumpăr lui ceva şi să-i trimit un colet anonim. Vreau să se bucure. Să fie surprins şi să se bucure. Oare ar şti că-i de la mine? Ar şti pe naiba! Oare lui i-a trecut prin cap, măcar pentru o secundă, să mă bucure pe mine în vreun fel? Nope, don't think so!
Şi dacă ar fi să mă despart mâine de cineva, oare aş fi împăcată cu felul în care m-am purtat, oare şi-ar aminti de mine ca de un om bun?
Ei, poftim! De unde naiba mi-au venit întrebările astea si de ce nu mă lasă spiritul Crăciunului (sau cum s-o numi din punct de vedere clinic deviaţia asta) în pace?
Până la aflarea răspunsurilor la întrebările de mai sus, mesajul meu e ăsta: All is full of love!