"Iubitul meu" spui atunci cand il iubesti, altfel spui "prietenul meu", nu?
As vrea ca prietenul meu sa ma iubeasca si as vrea sa-l iubesc si eu pe el, doar ca nu cred ca ne placem suficient de mult pentru asta. De fapt, cred ca el ma place suficient, numai ca tot timpul e in dezacord cu ce sunt, spun si fac. Mai degraba as spune ca-i plac pozele mele si-i place de mine cand tac. Pare ca-si face niste calcule din care reiese ca am niste gene suficient de bune pentru a fi mama celor 3 copii pe care si-i doreste, doar ca dezaproba profund faptul ca fumez, ca nu-mi gatesc, ca nu fac suficient sport si, in general, tot ce el face si eu sau tot ce el nu face si eu da.
De exemplu, o discutie aberanta de ieri a fost cea in care imi spunea ca sunt prea (sau foarte, ca e altceva, dar n-am retinut cum a zis el) atenta la bunele maniere si la politeturi, care i se par oarecum inutile. I se pare ca denota un servilism romanesc pe care il detesta. Cateva fraze mai tarziu facea aluzie la faptul ca as trai in lumea cartilor si nu in lumea reala pentru ca, usor de dedus, nu?, eu citesc iar el nu.
Frecvent discutiile noastre (sau in proportie mare pana acum, ca sper ca epuizam curand subiectul) se invart in jurul starii mele de sanatate, al unor afectiuni trecute, prezente, viitoare si chiar ereditare. Ma simt ca la recrutare. Daca spun ca am platfus (desi n-am), ma lasa in pace?
Aseara chiar facea un nou calcul genetic prin analogie cu familia sora-mii: daca ea are ochi albastri, sotul ei caprui si fiica lor tot albastri... restul ideii s-a dedus, nu s-a exprimat... inseamna ca daca eu am ochi verzi si el caprui, copilul nostru (primul din cei 3, da?) va avea ochi verzi? Ochii trebuie sa fie cea mai frumoasa trasatura de-ale mele in... ochii lui si probabil figura in ansamblu, ca la celelalte parti imi spune mai mult direct decat indirect ca ar trebui sa mai lucrez.
Exemplu: ii trimit o poza cu mine intr-o oglinda frumoasa si, in loc sa admire oglinda, daca nu pe mine, imi spune ca daca as mai pune niste muschi pe picioare, as putea urca pe un podium. Ei bine, sa ma fut pe el de podium! Nu ma intereseaza treaba asta!
Pauza, stop joc!
Mai scriu si alta data tampeniile pe care mi le zice, ca acum vreau sa-mi iau gandul de la ele si sa-mi dau voie sa ma indragostesc si mai vedem noi apoi.
Despre partile bune ale acestei relatii intr-un episod viitor.
miercuri, 26 noiembrie 2014
Scrisorar
Si eu, baiete, am avut varsta ta si am inteles deodata tot. Dar, mai
apoi, toata viata am incercat sa inteleg ce intelesesem eu atunci.
Ei faceau scandal, de parca nu stiau ca toate cuvintele rele nu mai pot fi retractate si uitate. Nu stiau ca oamenii se cearta in totalitate si se impaca pe jumatate si, astfel, de fiecare data se indeparteaza de iubire, care devine din ce in ce mai putina. Sau stiau, dar nu puteau sa faca altfel.
Iar eu dispaream din fata lor si muream din lipsa de iubire.
Lumea este o fiinta vie uriasa, iar noi locuim in pantecele ei, precum viermii ce traiesc in pantecele nostru. Dar cat de vesel este viermele, nu se stie, insa omul se naste, traieste si moare fericit, numai ca tot timpul uita asta.
Este ca in copilarie, daca ai ceva, trebuie sa imparti lucrul acela. De exemplu, tu ai primit bomboane, dar altii nu au. Si trebuie sa le imparti. Ca, altfel, pot pur si simplu sa ti le ia. Si in viata asta trebuie sa imparti mereu ceea ce ai mai drag. Si cu cat e mai drag, cu atat trebuie sa dai mai mult. Sa imparti ce iubesti, ca altfel ti se ia de tot.
Imi reprosez ca, atunci cand am fost impreuna, am avut atatea ocazii de a-ti arata iubirea, dar nu m-am gandit la asta. Dar acum esti asa departe, ca nu mai pot sa fac nimic pentru tine, nici sa te imbratisez, nici sa te sarut, nici sa-mi trec degetele prin parul tau. IUBIREA ARE NEVOIE NU DE DOVEZI, CI DE FORME DE MANIFESTARE.
Si as mai vrea sa merg cu tine si sa-ti cumpar ceva inutil, feminin: un inelus, o brosa, niste cercelusi, o palarie, o posetuta. Mi s-a parut mereu ca toate astea sunt prostii, sunt fleacuri, dar abia acum inteleg ce importante sunt si de ce e nevoie de ele. Abia aici am inceput sa inteleg cat de necesare sunt lucrurile inutile!
Am o senzatie minunata, de parca iau parte la formarea unei planete care va inmuguri din mine, la termenul potrivit, ca si cum eu sunt sora vietii si, de fapt, o ruda apropiata a oricarui copac.
Ei faceau scandal, de parca nu stiau ca toate cuvintele rele nu mai pot fi retractate si uitate. Nu stiau ca oamenii se cearta in totalitate si se impaca pe jumatate si, astfel, de fiecare data se indeparteaza de iubire, care devine din ce in ce mai putina. Sau stiau, dar nu puteau sa faca altfel.
Iar eu dispaream din fata lor si muream din lipsa de iubire.
Lumea este o fiinta vie uriasa, iar noi locuim in pantecele ei, precum viermii ce traiesc in pantecele nostru. Dar cat de vesel este viermele, nu se stie, insa omul se naste, traieste si moare fericit, numai ca tot timpul uita asta.
Este ca in copilarie, daca ai ceva, trebuie sa imparti lucrul acela. De exemplu, tu ai primit bomboane, dar altii nu au. Si trebuie sa le imparti. Ca, altfel, pot pur si simplu sa ti le ia. Si in viata asta trebuie sa imparti mereu ceea ce ai mai drag. Si cu cat e mai drag, cu atat trebuie sa dai mai mult. Sa imparti ce iubesti, ca altfel ti se ia de tot.
Imi reprosez ca, atunci cand am fost impreuna, am avut atatea ocazii de a-ti arata iubirea, dar nu m-am gandit la asta. Dar acum esti asa departe, ca nu mai pot sa fac nimic pentru tine, nici sa te imbratisez, nici sa te sarut, nici sa-mi trec degetele prin parul tau. IUBIREA ARE NEVOIE NU DE DOVEZI, CI DE FORME DE MANIFESTARE.
Si as mai vrea sa merg cu tine si sa-ti cumpar ceva inutil, feminin: un inelus, o brosa, niste cercelusi, o palarie, o posetuta. Mi s-a parut mereu ca toate astea sunt prostii, sunt fleacuri, dar abia acum inteleg ce importante sunt si de ce e nevoie de ele. Abia aici am inceput sa inteleg cat de necesare sunt lucrurile inutile!
Am o senzatie minunata, de parca iau parte la formarea unei planete care va inmuguri din mine, la termenul potrivit, ca si cum eu sunt sora vietii si, de fapt, o ruda apropiata a oricarui copac.
marți, 3 iunie 2014
Micro-iubirea
Micro-iubirea e cand iubesti pe cineva, dar pentru foarte putin timp. Maxim 3 zile, cat tine o minune.
E cand iubesti asa de repede si de intens incat in a 4-a zi bei 3 beri si fumezi un pachet de tigari si speri ca somnul de peste noapte te va reseta asa de bine, incat va fi ca si cum n-a fost.
E cand il vezi pe holuri la serviciu, e colegul nou, nu stii nimic despre el, dar radarul tau iti spune ca e suficient de defect incat sa te atraga. Stii ca e defect, nu stii in ce fel, dar vrei sa-l desfaci, sa vezi ce-i acolo si daca-ti raman piese cand il recompui. Il observi un timp de la distanta si nu arati nimic din curiozitatea pisiceasca atat de caracteristica, fiindca esti un sfinx. Pe dinafara. Pe dinauntru esti o fetita, dar shhh!, asta e secretul nostru!
Si trec asa cateva luni si apoi apare contextul ala periculos, in care nu e bine sa te expui, dar fix atunci o faci. Esti la teambuilding (teamdrinking) si incepi sa-l atingi ca sa-l faci atent pentru o prostie pe care vrei sa i-o spui. El simte ca de asta il atingi si cand isi apropie urechea sa auda mai bine prostia, isi lipeste obrazul de al tau. Tu simti ca el e acolo, stii de ce si-a lipit obrazul si plusezi: il musti de obraz. El e barbat, intelege de ce l-ai muscat. Ajungeti in pat si o faceti cu lumina aprinsa si e ca-n cer (el o spune, nu tu). Dormiti o ora sau deloc, nu stii precis, suna ceasul, pleaca in camera lui si te suna fiindca-i e dor de tine. Iti spune ca daca se indragosteste de tine, nu mai scapi de el. Tu-i spui ca nu se va indragosti si in timpul asta cazi in propria capcana.
Reveniti acasa, urmeaza un week-end de miere si-ti spune ca vrea o relatie, tu-l crezi pe jumate, dar pui de la tine cealalta jumate si iese de-o relatie pana la urma in capul tau.
Si vine luni. Nemilos si de cacat, cum e luni de obicei. Il simti tacut si ingandurat si nu vorbeste cu tine si stii ca s-a intamplat ceva. Ba nu, stii exact ce s-a intamplat! Iti spune ca vorbiti seara. Te suna dupa serviciu, e atat de decent. S-a intamplat o relatie veche, atarnatoare si agatatoare, cum ai si tu cu unu' pe care-l iubesti de 10 ani. A lui e de 12 ani. Stie la fel ca tine ca e o relatie din care n-o sa poata iesi fara ajutor specializat, dar momentan nu l-a accesat, asa ca se zbate. Mai stie ca nu vrea sa te faca sa suferi. Asa ca vrea sa va opriti aici.
It's not you, it's me... Esti minunata, esti misto... bla, bla, bla, sa ma fut pe el de destin, sa ma pis pe ele de lectii, ca traim degeaba si nu invatam nimic!
E cand iubesti asa de repede si de intens incat in a 4-a zi bei 3 beri si fumezi un pachet de tigari si speri ca somnul de peste noapte te va reseta asa de bine, incat va fi ca si cum n-a fost.
E cand il vezi pe holuri la serviciu, e colegul nou, nu stii nimic despre el, dar radarul tau iti spune ca e suficient de defect incat sa te atraga. Stii ca e defect, nu stii in ce fel, dar vrei sa-l desfaci, sa vezi ce-i acolo si daca-ti raman piese cand il recompui. Il observi un timp de la distanta si nu arati nimic din curiozitatea pisiceasca atat de caracteristica, fiindca esti un sfinx. Pe dinafara. Pe dinauntru esti o fetita, dar shhh!, asta e secretul nostru!
Si trec asa cateva luni si apoi apare contextul ala periculos, in care nu e bine sa te expui, dar fix atunci o faci. Esti la teambuilding (teamdrinking) si incepi sa-l atingi ca sa-l faci atent pentru o prostie pe care vrei sa i-o spui. El simte ca de asta il atingi si cand isi apropie urechea sa auda mai bine prostia, isi lipeste obrazul de al tau. Tu simti ca el e acolo, stii de ce si-a lipit obrazul si plusezi: il musti de obraz. El e barbat, intelege de ce l-ai muscat. Ajungeti in pat si o faceti cu lumina aprinsa si e ca-n cer (el o spune, nu tu). Dormiti o ora sau deloc, nu stii precis, suna ceasul, pleaca in camera lui si te suna fiindca-i e dor de tine. Iti spune ca daca se indragosteste de tine, nu mai scapi de el. Tu-i spui ca nu se va indragosti si in timpul asta cazi in propria capcana.
Reveniti acasa, urmeaza un week-end de miere si-ti spune ca vrea o relatie, tu-l crezi pe jumate, dar pui de la tine cealalta jumate si iese de-o relatie pana la urma in capul tau.
Si vine luni. Nemilos si de cacat, cum e luni de obicei. Il simti tacut si ingandurat si nu vorbeste cu tine si stii ca s-a intamplat ceva. Ba nu, stii exact ce s-a intamplat! Iti spune ca vorbiti seara. Te suna dupa serviciu, e atat de decent. S-a intamplat o relatie veche, atarnatoare si agatatoare, cum ai si tu cu unu' pe care-l iubesti de 10 ani. A lui e de 12 ani. Stie la fel ca tine ca e o relatie din care n-o sa poata iesi fara ajutor specializat, dar momentan nu l-a accesat, asa ca se zbate. Mai stie ca nu vrea sa te faca sa suferi. Asa ca vrea sa va opriti aici.
It's not you, it's me... Esti minunata, esti misto... bla, bla, bla, sa ma fut pe el de destin, sa ma pis pe ele de lectii, ca traim degeaba si nu invatam nimic!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)