Miros

Mi-e dor de mirosul de saliva si transpiratie pe pielea incinsa.

I let love in

Am niste "te iubesc"-uri in plus. Cam multe, asa. What to do, what to do?
Aseara am visat frumos. Am visat un barbat pe care nu-l cunosc, pe care abia il cunoscusem aseara (in vis). Si eram asa de indragostiti si ne imbratisam cu atata patima si sa ne sarutam cu atata foc, de credeam ca-mi pierd mintile printre degetele lui.
Nu era acolo cand m-am trezit, dar azi ma grabesc sa adorm, poate ca el ma asteapta in timp ce frec duda fara folos pe net.
Vin, iubitule, asteapta putin sa termin postarea asta!
Fara legatura, dar sigur nu intamplator, azi mi s-a aratat urmatorul lucru: "Invatam ca oricat am invata, inca n-am invatat nimic.". Inseamna multe lucruri treaba asta in contact. E de gandit.

Ce e de facut cu toata aceasta intelepciune?

Asa. Vorbesc dupa 2-3 ani de absenta din partea mea cu un fost iubit (daca pot sa-l numesc asa dupa o pseudo-relatie de o luna sau doua) de cand aveam 18 ani. Varsta mea incepe acum cu 3, ca sa stim despre ce e vorba. Si ce-mi spune? Imi spune ca acum 4 sau 5 ani, cand m-a vizitat el intr-un week-end, venise cu ganduri pasnice si intentii declarate pe termen lung (de care eu nu-mi amintesc nici schingiuita) iar eu l-am refuzat.
Nu, nu, nu, stai sa redau textual ce pretinde ca i-am facut: "mi-ai futut directia"!!!
Ceeee?
Mai mult, evenimentul ala l-a facut sa revina la o relatie d'aia in episoade care acum totalizeaza 10 ani frumosh'. 10 ani! Frumosh'!
Si io ce-ar trebui sa fac? Sa ma intorc in timp si sa inteleg ce-mi transmitea el acolo n'est pas possible. Si chiar daca ar fi, la vremea aia eram turbat de indragostita de cu totul altcineva. Sa ii ofer acum o raza de speranta sau orice alt cliseu de acest gen, de asemenea pas possible, nu ma bag in menajul lui.
Sa ma simt vinovata pentru ce i-am facut? Ha, ha, m-am lasat de asta acu' vreo juma' de an.
Dragule, n-am pierdut nimic in timpul asta. Nici eu, nici tu. Ba chiar am castigat lucruri esentiale. Asa trebuia sa fie. O sa vezi.

prietenii-nu-timp-psiholog

Sau "cand prietenii nu au timp de tine, mergi dracu' la psiholog".
Sau "daca simti ca atunci cand te intalnesti cu prietenii tai (orice-ar insemna asta) discutiile nu au substanta, nu au nimic cognitiv si sunt o insiruire de evenimente ca la stiri, inseamna ca esti pierdut, ca nu ai cu cine sa impartasesti cele mai intime ganduri si senzatii si ai face bine sa mai tai din berile pe care le bei in week-end prin cluburile inutile si afumate si sa dai banii aia unui om care are timp si chef (sau daca n-are, macar e platit pentru asta) sa te asculte, in timp ce toci ca un idiot nevorbit si singur tot ce-ti trece prin cap".
Sau "m-am trezit azi cu sentimentul (sau senzatia, sa nu ne impiedicam in termeni) ca mi-e dor de piele de om. Adica de imbratisarea cu un barbat gol, in jurul caruia sa-mi infasor mainile si picioarele si gatul si trupul si tot. Piele de om pe piele de om. De jur imprejur.".
Sau "dupa treij' de ani, toti barbatii pe care-i intalnesti sunt fie distrusi dupa vreo relatie (inclusiv casnicie), fie ceva e fundamental gresit la ei si e mai bine sa nu te apropii, ca te futi si mai tare decat erai deja si nu vrei asta, fiindca ai investit ceva timp in a lectura "Secretul" si alte carticele de dezvoltare spirituala, pe care nu o confunzi cu dezvoltarea personala, ca nu se face rahatul asta.".
Sau "vine THE prietena in vizita la tine si esti ciufuta si uiti (din cauza de timp si spatiu) ca ea e THE prietena si ca poti sa mananci tot rahatul din lume cu ea, fiindca are urechi sa-l auda, asa ca te inchizi in "Aham, mda, pai..." in loc sa turui despre lucrurile pe care le pui deoparte printre gandurile tale dark & twisted pentru momente ca asta fiindca nu stii de unde sa incepi si cum sa versi tot ce-ai strans in saptamani si luni.".
Sau "vorbesti juma' de ora la telefon cu o prietena. Ma rog, asculti. Si in ultimele 2 minute, dupa intrebarea "Tu ce-ai mai facut?" ti se ofera sansa incredibila de a spune tot ce ai in cap. Asa ca folosesti alea 2 minute fix pentru a spune lucruri de baza, ca nu apuci sa intri in straturile in care stau lucrurile care chiar conteaza, fiindca prietena ta e intr-o cursa pentru a folosi timpul in cel mai eficient mod, asa ca poti sa te duci naibii daca nu ai de povestit ceva ce i-ar putea folosi si ei.".
Sau "te duci la Ikea si-ti cumperi niste perdele pentru bucatarie si simti ca parca ti-ai infrumusetat putin viata, cand de fapt ai fi vrut sa fie un bou in bucataria aia care sa manance din puiul cu mango chutney de care esti extrem de mandra si sa-si dea ochii peste cap de placere si sa te iubeasca si cand n-ai chef sa te epilezi.".
Sau "lista de explicatii ale titlului poate continua la infinit, dar poate ar trebui sa te duci pana la urma la un psiholog, care sa descompuna toate aceste nevoi si dorinte in cauze banale care vin dintr-o copilarie cu probleme, ca oricare alta, si sa te puna la final sa ierti si sa accepti si sa mergi mai departe, ce dracu' sa faci?".

Despartirea in silabe

Ma uit la nepoata mea. E, practic, intr-un procent oarecare, sange din sangele meu. E o minune ca exista. Adica ceva sau cineva care acum ceva timp nu exista, din nimic, din niste fluide si secretii, acum exista. E o minune, altfel nu-mi explic. Nimic nu apare din nimic fara sa fie o minune la mijloc. Ma pis pe ea de fiziologie si genetica, aici e vorba de altceva. O fiinta care intr-o zi va sta ca mine acum, in toiul noptii la laptop, simtind si gandind lucruri cu Pink Floyd sau ce-o vrea muschiu' ei in fundal, a aparut pur si simplu in viata noastra.
Pur-si-sim-plu!