Scrisorar

Si eu, baiete, am avut varsta ta si am inteles deodata tot. Dar, mai apoi, toata viata am incercat sa inteleg ce intelesesem eu atunci.

Ei faceau scandal, de parca nu stiau ca toate cuvintele rele nu mai pot fi retractate si uitate. Nu stiau ca oamenii se cearta in totalitate si se impaca pe jumatate si, astfel, de fiecare data se indeparteaza de iubire, care devine din ce in ce mai putina. Sau stiau, dar nu puteau sa faca altfel.
Iar eu dispaream din fata lor si muream din lipsa de iubire.

Lumea este o fiinta vie uriasa, iar noi locuim in pantecele ei, precum viermii ce traiesc in pantecele nostru. Dar cat de vesel este viermele, nu se stie, insa omul se naste, traieste si moare fericit, numai ca tot timpul uita asta.

Este ca in copilarie, daca ai ceva, trebuie sa imparti lucrul acela. De exemplu, tu ai primit bomboane, dar altii nu au. Si trebuie sa le imparti. Ca, altfel, pot pur si simplu sa ti le ia. Si in viata asta trebuie sa imparti mereu ceea ce ai mai drag. Si cu cat e mai drag, cu atat trebuie sa dai mai mult. Sa imparti ce iubesti, ca altfel ti se ia de tot.

Imi reprosez ca, atunci cand am fost impreuna, am avut atatea ocazii de a-ti arata iubirea, dar nu m-am gandit la asta. Dar acum esti asa departe, ca nu mai pot sa fac nimic pentru tine, nici sa te imbratisez, nici sa te sarut, nici sa-mi trec degetele prin parul tau. IUBIREA ARE NEVOIE NU DE DOVEZI, CI DE FORME DE MANIFESTARE.

Si as mai vrea sa merg cu tine si sa-ti cumpar ceva inutil, feminin: un inelus, o brosa, niste cercelusi, o palarie, o posetuta. Mi s-a parut mereu ca toate astea sunt prostii, sunt fleacuri, dar abia acum inteleg ce importante sunt si de ce e nevoie de ele. Abia aici am inceput sa inteleg cat de necesare sunt lucrurile inutile!

Am o senzatie minunata, de parca iau parte la formarea unei planete care va inmuguri din mine, la termenul potrivit, ca si cum eu sunt sora vietii si, de fapt, o ruda apropiata a oricarui copac.